Istorie Evanghelică: DESCHIDERE DE ADUNARE ÎN ȘTINĂPARI

„DESCHIDERE DE ADUNARE ÎN ȘTINĂPARI. În 3 Octomvrie 1937 s`a ținut deschiderea casei de rugăciune baptistă din Știnăpari, județul Caraș. Aceasta e una din cele mai sărace comune din Banat. Până acum în acea comună nu a fost niciun fel de biserică. Frații s`au silit în 18 ani de pocăință să-și zidească un locaș de închinăciune care e podoaba comunei. S`a răspândit vorba că frații ar fi căpătat ceva bani străini pentru această clădire. Adevărul e însă, că n-au primit niciun ban de nicăieri, ci au zidit totul cu dărnicia lor largă din sărăcia lor lucie. La serbarea de deschidere au luat parte fr. I. Șuveț, I. Ghiocel și aproape toți frații predicatori din județul Caraș, care au vestit cuvântul Domnului. Corul din Socolari a îmbucurat mult poporul prin cântările sale.”

Sunt două fraze care mi-au atras atenția și pe care doresc să le scot în evidență pentru a reflecta la modul în care înaintașii noștri știau să își trăiască credința. Aceste două fraze coincid de fapt cu două principii care au stat la baza angajamentului pe care credincioșii baptiști din acest sat l-au luat înaintea lui Dumnezeu, și anume: hotărârea de a se pune la dispoziția lui Dumnezeu cu tot ce sunt și cu tot ce au și de a trăi în unitate cu frații de credință și cu semenii lor.

„Adevărul e că n-au primit niciun ban de nicăieri, ci au zidit totul cu dărnicia lor largă din sărăcia lor lucie.” Ce spirit de jertfă! Câtă dedicare! În cel mai sărac sat se ridică cea mai frumoasă biserică. Frumusețea bisericii imobile este dată de mărturia Bisericii vii, a oamenilor a căror inimă este aproape de Dumnezeu și de lucrarea Lui și care au aplicat principiul: „poartă de grijă Casei lui Dumnezeu și Dumnezeu va purta de grijă casei tale”.

„La serbarea de deschidere au luat parte fr. I. Șuveț, I. Ghiocel și aproape toți frații predicatori din județul Caraș, care au vestit cuvântul Domnului.” Degeaba ar exista spirit de jertfă dacă nu ar exista unitate între slujitori și între credincioși. Unitatea aduce binecuvântare, fericire, sfințire și se concretizează într-o foarte bună mărturie. Multele reușite ale acestei lucrări se datorează faptului că în această comunitate de credincioși simpli, oamenii se iubeau și se sprijineau reciproc „și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” (Fapte 2:47) Conform datelor statistice, sunt peste 450 de membri înscriși în registrul bisericii de la începuturi și până în prezent și din această biserică, împreună cu Biserica din comuna Cărbunari s-au ridicat nu mai puțin de 20 de pastori, slujitori pentru comunitățile românești din țară și din străinătate, respectiv SUA, Australia, Canada și Coreea de Sud.

*ambele articole au apărut în revista Farul Creștin în anul 1938, respectiv 1933

*mulțumiri fratelui Vasile Bel pentru că mi-a pus la dispoziție aceste documente.

#centenar #100deanicuDumnezeuinfiecarezi #jubileuȘtinăpari

Via: Marius Cimpoae

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Istorie Evanghelică: DESCHIDERE DE ADUNARE ÎN ȘTINĂPARI

Comentariile sunt închise.