Oricât de frumos te-ai păstra

Oricât de frumos te-ai păstra,

Si chiar de-ai arăta mai bine,

Și oricât de multe ai avea,

Să cumperi ce-ți convine,

Să-ți faci modificări trupești,

Să-ntorci privirea după tine,

Să răsucești minți omenesti,

Privindu-te-n uimire,

Să ai mulțimi de servitori,

Ce te-ar purta pe umeri,

Să ai o groaza de averi

Să nu poți, să le numeri.

Și totuși dragul meu să fi,

Cu inima nemulțumită,

Să te târăști în fiecare zi,

Purtând o masca fericită…

Ascultă-mi azi părerea:

Deși ești mare, ești totuși mic,

Căci frumusețea și averea,

Fără Isus, nu sunt nimic.

Acum le ai pe toate-n mână,

Și mâine nu mai ai nici pic,

Și viața ce îți parea bună,

Se dovedește-a fi nimic.

Le ai pe toate doar o vreme,

Nimic nu poți, sa iei cu tine.

Nu-ți pune dar nădejdea-n ele,

Fii înțelept ,e cel mai bine!

Gândește-te că tot ce-ai strâns,

Când vei pleca de pe pământ,

Vor fi doar praf luat de vânt,

Nu merg cu tine in mormânt.

Gol ai venit în asta lume,

Și tot așa gol ai să pleci.

Ce-ai strans, cu Domnul va rămâne,

Acolo-n Rai, în veci de veci!

Pislaru Cristina

23.08.2017

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.