MĂRTURIE: Un alt fiu risipitor…

Mă uit în Cuvântul lui Dumnezeu și nu pot să nu rămân copleșit de iubirea Lui. Luca 15:11-20 (Pilda fiului risipitor) ne prezintă atât de concret starea decăzută a omului care trăiește fără Hristos.

Un fiu risipitor am fost și eu. Am copilărit într-o familie creștină, am fost dus la biserică… dar totuși am ales să mă depărtez de tot ce înseamnă Dumnezeu. Am crezut că lumea îmi poate da bucurie, că distracția, petrecerile și mizerile lumii mă pot satisface, dar nu au făcut altceva decat să mă lege, să mă deprime și să ma distrugă.

Cu aproximativ 5 ani în urmă, lucram la casa părinților mei. Era o zi ploioasă, dar a trebuit să muncim ca să terminăm de renovat. Seara, după ce am terminat treaba, am fost rugat să strâng prelungitorul care făcea legătura dintre casă și betonieră. Fără să îmi pun întrebarea dacă prelungitorul e scos din priză, am inceput să îl fac sul, dar la mijloc firul era tăiat. Când mi-a ajuns mâna în acel loc, am simțit cum acel curent de 220 de volți îmi străpunge întreg corpul. Curentul îmi intra prin mâna stângă, trecea prin inimă, și ieșea prin piciorul drept. Eram un conductor de curent perfect. Am apucat să strig după ajutor și am picat jos. De jos, de pe o parte, curentul m-a ridicat în picioare și ma aruncat pe cealaltă parte, acest proces s-a repetat de câteva ori, până ce inima a început să slăbească.

Țin minte și acum decorul bacovian: eram jos, strângeam prelungitorul cu toată puterea (din cauza curentului mi s-a contractat mâna). Vroiam să îi dau drumul dar nu puteam. Vedeam geamul de la baie și mi se închideau pleoapele… Simțeam cum îmi bate inima tot mai slab. Atunci am auzit o voce în inima mea care a răsunat cu autoritate: ,,Nimic întinat și spurcat nu va ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, și nu va face excepție nici cu tine.” În acel moment am simțit o durere interioră inexplicabilă. Simțeam cum cel rău, diavolul, vine după mine… Nu mai aveam nicio șansă, îmi doream să mai am timp să mă pocăiesc, îmi doream măcar o zi să mă predau Domnului, dar nu mai era timp… Secundele treceau… De fapt, eu treceam.

Citește mai mult accesând:

http://partascuhristos.com/poveste-de-viata/marturie-un-alt-fiu-risipitor/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.