Un trist apus e adesea viata

Un trist apus e adesea viata

Cind cei mai dragi te parăsesc

Cind negura ti umbreste fata

Si lacrimile te nsoțesc

Cind doborit de suferinta

Astepti sa vina cineva

Si ți arde n piept amar dorinta

Macar un semn micut sa ti dea

Te ntrebi ce ai mai putea a face

Ce bine inca n ai facut

Cum sa aduci in lume pace

Cum sa mai pui răului scut

De ce cind poate fi armonie

Atita ură mprastiem

Cind poate fi doar bucurie

De ce n picioare ne calcam

Cind e belsug de piine n casa

Cind ai cam tot ce ti ai dori

Cind poti sta n liniste la masa

De ce nu poti a multumi

Ne complicam ades viata

Nemultumiti de ce avem

Schimonosindu ne chiar fata

In loc de toate sa ne bucuram

O Doamne da ne ntelepciune

Sa pretuim tot ce ne dai

Ca nu cumva intr un taciune

Sa ne prefaci coltul de rai

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Un trist apus e adesea viata

  1. Impresionante versuru

    Apreciază

Comentariile sunt închise.