Sunt în Africa, departe de țară, dar cu gândul acasă la cei dragi care se roagă pentru România și protestează în piață împotriva nedreptății, corupției și abuzurilor. Sunt total împotriva violenței de orice fel și cred că cel mai profund act de revoltă față de mizeria din viața publică românească este decența. De asemenea, sunt total împotriva încercării de a limita libertatea de exprimare a românilor. Guvernarea socialistă trebuie să înțeleagă că libertatea religioasă, libertatatea de conștiință și libertatea de exprimare nu sunt negociabile. Întotdeauna oamenii decenți au fost gata să moară pentru acestea și astăzi lucrurile nu stau diferit.

Ca de obicei, în aceste zile de foc pentru România, mi-a fost dat să aud din nou multe opinii pro sau contra participării creștinului la proteste. Nu doresc să rănesc sentimentele și încredințarea nimănui, dar vreau să reamintesc că protestul pașnic al creștinului la adresa autorităților are suport în Sfânta Scriptură. Un creștin este cetățean a două împărății, una temporară și una eternă. Când s-a confruntat cu abuzuri din partea autorităților, Apostolul Pavel a spus: ,,Vă este îngăduit să bateți un cetățean roman?“ și ,,Cer să fiu judecat de Cezar!“. Creștinii sunt sarea pământului și lumina lumii, iar sarea pământului nu trebuie să rămână în solniță și nici lumina nu trebuie pusă sub oboroc.

Sfânta Scriptură prezintă situații concrete, când copiii lui Dumnezeu au protestat public împotriva nedreptății. Reamintesc doar două exemple biblice de protest public la adresa autorităților. Mardoheu, aflând despre planul de exterminare al evreilor, cheamă poporul la post și rugăciune, dar se îmbracă în sac (o formă de durere și protest) și se duce la poarta împăratului și țipă cât îl ține gura, deși era interzis. Și peste tot evreii i-au urmat exemplul. Al doilea caz este din Noul Testament, iar protagonistul este Ioan Botezătorul. Crede cineva că atunci când Ioan l-a blamat pe Irod, i-a spus la ureche sau în șoaptă „Nu îți este ingăduit…”??? Cu siguranță i-a spus-o public, altfel doamna Irodiada nu ar fi fost atât de tare deranjată.

Istoria ultimilor 2000 de ani prezintă multe exemple în care copiii lui Dumnezeu s-au ridicat, pașnic, împotriva nedreptatii și au luptat plătind cu viața, ca noi astăzi să avem libertatea să spunem ce vrem, inclusiv aberații. Îmi vin în minte doar patru nume a unor lideri creștini care s-au împotrivit pe față abuzurilor autorităților și care au luptat prin mijloace pașnice, dar publice, pentru corectarea acestora: Roger Williams, William Wilberforce, Dietrich Bonhoeffer, Martin Luther King jr. Regret că nu-mi amintesc numele acelui pastor prezbiterian din Los Angeles care din amvonul bisericii, unde instalase un post de radio, a condus în anii interbelici lupta împotriva corupției autorităților care alături de Mafie controlau tot orașul.

Nu îmi pun speranța în vreun partid politic, deși votez întotdeauna conform conștiinței mele. Îmi pun speranța întodeauna doar în Domnul Isus Cristos! Știu că unii din cei care critică protestele se tem doar să nu piardă pomenile promise de cei pe care i-au votat, dar generația aceasta nouă care protestează nu vrea pomeni de la nici un partid. Această generație vrea libertate, demnitate, muncă cinstită și fără hoți și infractori la conducere. Simplu și clar. Și am convingerea, bazată pe Sfânta Scriptură, că și Dumnezeu vrea asta. Nu vă lăsați dezbinați pe criterii politice, rugați-vă pentru România și luptați prin mijloace pașnice pentru libertate, dreptate și demnitate. Nu uitați că politica dezbină, dar Domnul Isus Cristos ne unește.

Samy Tuțac