De ce inima ta e- atât de tulburată?

De ce te-ngrijorezi mai mult ca niciodată?

De ce atâtea griji asupra ta apasă,

Și crezi că nimănui de tin’ nu-i pasă?

De ce privești în jurul tău mereu?

Și- naintezi pe cale tot mai greu?

Privești la oameni și vezi nedreptate…

Dar uită-te la cer si-naintează, frate!

Să nu privești în jurul tău,te pierzi!

Cărarea vieții greu o mai găsești…

Dar urmărește țelul: pe Isus!

Privirea ațintește-o doar în sus!

Căci omul e-o făptură ca și tine,

Nimic nu-i datorezi, nu se cuvine…

În Dumnezeu să te încrezi mereu,

Căci totu-i datorezi lui Dumnezeu!

Căci cel ce-ți dă cununa, nu e omul…

Ci mai presus de toate este Domnul!

Înaintează tot mai mult pe cale,

Chiar dacă ți se pare numai vale!

Căci Domnul e cu tine, nu uita!

Și brațul lui mereu te va purta!

Tu mergi-nainte, rămâi credincios!

La capăt te așteaptă chiar Hristos!

(Alina Ionela Mihai)