V O R B E

Și totuși, păcătuiam, Doamne Dumnezeul meu, orânduitorul și creatorul tuturor lucrurilor naturale, pentru păcate însă doar orânduitor, nu și creator! Păcătuiam, Doamne Dumnezeul meu, săvârșind toate aceste fapte, împotriva îndemnurilor și sfaturilor părinților și dascălilor mei. Căci mai târziu ași fi putut să mă slujesc cu mult folos de aceste cunoștințe pe care mă sileam să le învăț, oricât de greu îmi venea atunci să le accept. Dar nu preferința pentru alte lucruri mai bune mă făcea să fiu nesupus, ci doar pasiunea pentru joc. Mă încântau superbele victorii în luptă, îmi plăcea să-mi încânt auzul cu tot felul de născociri care îmi aprindeau și mai tare pofta de a privi; o curiozitate din ce în mai mare îmi sticlea în priviri, atrăgându-mă la spectacolele și la jocurile publice ale oamenilor maturi. Cei care organizează aceste jocuri dobândesc atâta faimă, încât aproape toată lumea dorește această onoare și pentru copiii lor; ceea ce nu-i împiedică să îngăduie, cu ușurință, să le fie bătuți copiii atunci când sunt abătuți de la învățătură tocmai de asemenea spectacole, pe care doresc să ajungă și ei să le organizeze cândva.
Privește, Doamne, cu îngăduință aceste păcate și mântuiește-ne pe noi, cei care ne rugăm, mântuiește-i chiar și pe aceia care încă nu te roagă, ca să ajungă să Te roage și ei, și să-I mântuiești. (Augustin)

Sursa: Ghiță Mocan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.