Trăim vremuri din ce, în ce mai grele.

E-atâta ură și minciună între noi,

Auzi spunându-se doar vorbe rele,

Invidia și ura sunt în toi.

Durerea ta, este motiv de bârfă,

Și pentru mulți, prilej bucurie.

De spui cuiva, parcă triumfă,

Necazul tău, i-aduce fericire.

Sunt tot mai mulți cei întristați,

Ce n-au cu cine să vorbească.

Stau apăsați și parcă resemnați,

Totul e fad și fără importanță..

Ce-i de facut, de ți se potrivește,

Descrierea ce am făcut-o acum?

Să trăiești, precum se nimerește,

Sau să-ți dorești ceva mai bun?

Resemnarea, nu e rezolvarea,

Trăind în apăsare neîncetat,

Ea nu-ți aduce nici salvarea,

Și te transformă-ncet, într-un ratat!

Prietene, să nu ai nici o frică!

Isus Hristos te va restaura,

El vine acum, aici și te ridică,

Și rana ți-o va vindeca.

Să-i spui durerea ce te apasă,

Și lupta-n care te găsești,

Ești valoros, și Domnul nu te lasă,

Cu El fii sigur, c-ai să biruiești.

Pîslaru Cristina

21.07.2018