Har…

 

De ce am pus acest titlu? Pentru că nu m-am bucurat de mica audiență niciodată mai mult decât acum. Da, e bucurie și nu povară. A fost uneori ca la darts câte o săgeată înfiptă ce credeau că a avut o țintă sigură și când sperau că va fi așa, piesa de joc cădea jos.

E doar HAR ce ni se întâmplă nouă prin el și trebuie să simțim onoarea. Ce e drept, în lumea asta nu am știut să o ținem mereu curată, pentru că nu am înțeles întotdeauna, pentru că suntem copii și mai mereu inconștienți.

Știm că ați fost mereu acolo să ne atenționați la fusta prea scurta, la tunsoarea ciudată, la unghiile vopsite, la purtarea fireasca.

Unii ne-ați iubit când ne-ați spus, alții nu ați știut să o spuneți cu dragoste.

Dar cu toate astea, lucrarea s-a făcut indiferent și independent de no, pentru că trebuie să înțelegem că nu putem influența noi deciziile lui Dumnezeu, El ne-a ales pe noi știind că nu vom fi mereu „ceas”, să spun așa.  

Și totuși, vorbim de har pentru că întâlnim acest om des, am crescut cu el și în timpul limitat ne-a fost tată cât alții într-o viață.

Îmi place să spun despre el că „doar ne-a iubit”, urmând să explic această frază.

E plin de dragoste și nu a putut să aplice nuiaua, deci dacă ne vedeți mai zurlii, iertați-l, a fost prea bun pentru noi și este.

Voi fi subiectivă, altfel nu ar fi normal.

Am ales să-l descos de unele amănunte, din mai multe motive. Unul ar fi că din pricina lui am vizibilitate și voi toți astăzi ați dat click ca să citiți. Mă înclin. Un altul ar fi că mi-e tată și e interesant de povestit cu el, astfel că am zis să mă dau și eu interesantă de asemenea. Iar cel mai important este faptul că mă intrigă tot mai mult comportamentul lui și îmi pun eu întrebarea ce o aveți și voi: de ce el și care e secretul.

Care secret? Mulțimea.

Iertați-mi indiscreția comparației, dar cei de pe margini s-au întrebat mereu de ce pe Isus îl urmează oamenii  și de ce îl caută…

Mi-am permis. Să nu aruncați cu pietre. Sunt subiectivă.

Așadar, am ales un soi de întrebări mai directe, mai pe subiect, ca să pot scoate în evidență ce-i mai important.

Să începem, deci, mica discuție dintre noi doi sub forma unui interviu.

 

 

Cum arată kilometrajul slujirii tale din punct de vedere al anilor, mai bine spus, câți ani ai, secerătorule?

 

Câți ani am? Draga mea, anii mei sunt un secret pentru mulți, pentru că o parte din cei care mă cunosc îmi spun că nu arăt kilometrajul. Rece! Cu mult mai puțin (îmi dau ei kilometrajul înapoi). Îmi place să mă hrănesc cu această iluzie. Iar de slujire, undeva vreo 27 de ani, excluzând tinerețea de până la 20 de ani. Unde nu prea am stat pe margini. Am fost corist mulți ani, undeva între tenor și sopran (mereu le încurcam partiturile). Zâmbesc. Am ceva ani, dar cei mai mulți urmează… Întineresc mereu! Slujirea te întinerește. E un salon de înfrumusețare… ceresc! Poate dacă o să afle acuma mai mulți o să fie „aglomerație”. Vă aștept!

Nici nu știu cum au trecut anii ăștia. A fost greu, a fost frumos, a fost… Dar ce-i mai bun urmează. Nu?

Citește mai mult accesând:

https://bellablog.ro/2018/07/11/har/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Har…

  1. Pingback: Har… — Ciprian Barsan – Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s