S-a așternut atâta praf…

Pe-mbrățișarea noastră,

Când Mi-ai promis c-ai să Mă chemi,

Să vin din zarea limpede, albastră,

Să-ți fiu – Prieten-n părtășii,

Și reazem cald în suferință

Să-mparți cu Mine bucurii,

Să te ajut în suferință…

Să Mă slăvești cum o făceai,

În nopți și la trezire,

Când Îmi șopteai cuvinte dulci, de

…Rege scump și Mire…

-E-atâta uscăciune-n zori,

Iar ochii-Mi cată înspre tine,

Aștept iubitu-ți glas în cânt,

Să te lipești în rugi de Mine.

-Să-ți prind cristalul-boabe-n mâini,

Să le transform în rouă,

Să le trimit… înseninări,

Când norii negrii plouă!

Mi-e dor să Mă cuprinzi în zări,

Cu sufletul ca altă dată,

Să fim perechea dincolo de nori

În țara mult visată.

-Eu n-am plecat! Te-aștept să vii,

În vară-n pas de rouă,

Cu ruga liniștită-n mulțumiri,

Pe mâinile-amândouă.

S-ajungă rouă în cer, sus,

‘Nsoțită-n cântul dulce,

Cântarea ce-ai primit-o n deal,

Când te-am născut

în chin și suferinți pe cruce.

Autor: Sanda Tulics | Album: Foșnet stelar