REVOLTA UNEI MAIMUȚE

Odată o maimuţă din evul anecdotic,

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,

A explodat: „Surate, sunt foarte ofensată

Că-n jungla hominidă superevoluată

A apărut o teză, vădit maliţioasă,

Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă…

Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,

Că se propagă-n lume asemenea prostie.

Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,

Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop…

Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,

Sunt mulţumită, nene, ca-s pur urangutan.

Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,

N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;

Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,

Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!

Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?

Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?

Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,

Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.

Cine-a văzut în hoardă vreun iraţional

Tâmpindu-se cu droguri, sau homosexual?

Nu inspirăm Marlboro, nu traficăm muniţii,

Nu prea avem ştiinţă, n-avem nici superstiţii,

Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,

Şi nu plătim pe alţii să facă rugăciuni.

Aţi întâlnit prin codri vreun cimpanzeu beţiv,

Gibon care să-njure sau pavian parşiv?

Cât am umblat eu creangă, scuzaţi, n-am observat

În obştea simiască, cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame

Sau omorâţi în taină de aşa-zise mame.

Lipsesc şi teroriştii, n-avem corupţi, nici duri,

Nici ţări, nici prim-miniştri pe care să-i înjuri.

La mondiale suntem cu mult în urmă noi,

Încât n-am fost în stare de nici un prim război.

Noi n-am avut ev mediu, ci numai mediu pur,

Lipsit de inchiziţii, de orizont obscur,

Noi n-avem drepţi în temniţi, nici versuri puse-n lanţuri,

Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.

E drept, n-avem miliţii în junglă, dar nici mafii,

N-avem un staff al morţii, n-avem nici măcar stáfii!

(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo Park

Dar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n ţarc).

Eu vă invit pe toate acum la raţiune:

Nu promovaţi această credinţă de minune;

Să nu apară-n junglă manipulări în masă,

Cu dogme şi partide în lupta lor de clasă.

Mă tem că ne pândeşte o nouă cruciadă,

O convertire a hoardei în monştri fără coadă.

De-o să vedeţi vreodată c-am coborât din pom,

Maimuţărind făptura care îşi zice om,

Opriţi-mă la vreme, să nu evoluez

Şi, ajungând ca lumea, să nu ştiu ce să crez.

I-adevărat că omul a coborât, ca soi,

Dar, bre, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi!”

Florin Laiu, Bucureşti, 1990

Sursa:www.resursecrestine.ro

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.