Copil ce plângi cu lacrimi de stele

Copil ce plângi cu lacrimi de stele

Si norii-ți sunt greul oftat,

Tu, care ești departe de Domnul ,

Nu știi, nu ti-a spus nimeni,

Că nu ești copil veșnic pe Tera,

Tu ești ,fiu de Împărat?!

Nu știi c-ai fost creat în ceruri ,

De-aceea plângi cu luminițe cerești?

Că ești mai mult decât tot ce are pământul

Și decât vântul și astrele dumnezeiești?

De-ai știi,…

N-ai sta prin lume fără Domnul,să pribegești.

Ci..ai fii…

Cu ochii în nădejdea dincolo de soare..

Ai colinda cu Domnul,potecile doar de El știute

Și ai mânca din roada cu frunze aurite.

Ai bea din plin paharul umplut în veșnicie

Ai striga în Duhul, cântând de bucurie!

-Trezește-te la starea de fiu de Împărat,

Caută-ți obârșia,pe Cel ce te-a creat,

Pe-Acel ce schimbă plânsul în sfântă bucurie,

Copile ,ești pământului un timp împrumutat,

Tu vei petrece cu Dumnezeu aici și-n veșnicie!

Autor: Sanda Tulics | Album: Foșnet stelar

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.