Călcătorii de cuvânt- Fără onoare

Păcatul înstrăinează, depărtându-ne de sfințenia lui Dumnezeu, lăsat în noi, aduce întristare lui Dumnezeu, înlănțuindu-ne într-o aspră și grea

robie.

Îndepărtându-ne zilnic de Dumnezeu și Biblie, cădem în prăpastia morții. Întunericul cuprinde și suprimă frumusețea caracterului divin, învrăjbindu-ne unii cu alții, încurajați de:

– Mediul ostil;

– Murdăria lumii.

Oamenii, neacceptând pe Dumnezeu, ajung:

– Plini de invidie, adică ură și pelin;

– Plini de ucidere, premeditarea uciderii altora, prin manifestarea

mâniei;

– Plini de ceartă, sfadă, neînțelegeri, discordie, dezbinări;

– Plini de înșelăciune (trișare, perfidie, intrigă);

– Plini de porniri răutăcioase, intenții dușmănoase, vrajbă, ciudă,

ostilitate, amărăciune. Dumnezeu urăște o astfel de stare spirituală! Nu cu aceste PĂCATE treubie să fim plini, nu de aceste păcate trebuie să fim controlați! Bunul Dumnezeu ne vrea PLINI DE DUH!

Neglijând Stăpânul, Nesocotind Scriptura, Negând suveranitatea lui Dumnezeu apare acea formă de nebunie ce duce la moartea spirituală. Odată morți spiritual prin nepocăință și trăire în păcat, ajungem în iad, pedeapsa veșnică.

În această lungă și complexă listă de păcate apare unul ce pare mic, dar ce este foarte rar predicat; are consecințe groaznice. Oamenii fără Dumnezeu ajung într-o situație pe care numai pocăința o poate rezolva.

Astefel au ajuns:

– Fără pricepere, călcători de cuvânt. A călca cuvântul, conform dicționarului înseamnă, implicit:

– A nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație. Biblia ne arată câteva situații în care CUVÂNTUL rostit, TREBUIE respectat cu strictețe:

1. Promisiunea pe care un om o face Domnului (Numeri 30:1-9)

– Este o legătură, o făgăduință cu care ne legăm de Dumnezeu; – Un legământ ce trebuie împlinit cu scumpătate;

– O lepădare a interesului personal de dragul lui Dumnezeu.

2. Promisiunea pe care un om o face altui om

– Iosif spune: „Voi face după cuvântul tău” (Geneza 47:30) și s-a ținut de cuvânt;

– David și Ionatan: „Domnul este martor pe vecie pentru

cuvântul pe care ni l-am dat unul altuia” (1Samuel 20:23). David a înțeles că timpul, trecerea anilor, nu ANULEAZĂ cuvântul dat. A fost un moment când și-a AMINTIT ce a spus și a întrebat: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?” (Samuel 9:1-3) Nu a contat că cel despre care a afrimat: „ca să ma port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu”, David și-a AMINTIT promisiunea.

Neemia era un vizionar, un om puternic ce și-a dedicat viața pentru un scop minunat:

Restaurarea Templului;

Readucerea Israelului acasă;

Regăsirea credinței în Dumnezeu.

Acest om a înțeles că relația cu Dumnezeu depinde de puterea de a-ți împlini promisiunea, cuvântul dat.

– I-a spus să jure că își vor ține cuvântul (pe preoți);

– Și poporul s-a ținut de cuvânt (Neemia 5:11-13).

Ținerea cuvântului dat implică respect față de Dumnezeu care este Martorul tuturor acțiunilor și activităților noastre. Însă există un alt adevăr pe care trebuie să-l PROCLAMĂM:

– Promisiunea pe care Dumnezeu o face unui om

Avraam spune: „Căci cuvântul acesta este o făgăduință” (Romani 9:9). Sunt multe lucruri ce par imposibile pentru om, dar pentru Dumnezeu totul este posibil. Totul este posibil celui ce crede. Solomon spune: „Astfel ai ținut cuvântul dat robului tău David” (1Împărați 8:24-25).

Un Dumnezeu minunat Își ține cuvântul dat! El deține însă ceasul, calendarul. Dacă Dumnezeu ți-a promis ceva, să știi că EL nu uită, ci Își va împlini cuvântul dat. Astăzi trăim o adevărată dramă, provocată de noi, oamenii care nu ne mai ținem cuvântul dat. Respectă-ți promisiunile. Recunoaște puterea lui Dumnezeu. Rezolvă-ți problema păcatului.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.