Păcatul ne pătează sufletul și ne distruge relația cu Dumnezeu.Păcatul PĂTRUNDE și dezonorează, aruncându-ne în noroi. În fiecare zi, Diavolul ne provoacă, încercând să sădească în inimi și suflet dezamăgirea.

Scopul pe care Satana îl are în vedere atunci când ne lovește prin ispite este prăbușirea noastră, dărâmarea noastră spirituală. Păcatul se așază în suflet și, atâta vreme cât este hrănit, și mai ales tolerat, absoarbe energia sufletului și ne direcționează spre o viață fără Dumnezeu, furându-ne Cerul și dezonorând ființa.

Vrem astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu să privim în Scriptură, iar apoi în inimile noastre. Să-L rugăm pe Dumnezeu ca azi să ne descopere păcatele ca să putem să ne pocăim.

Un păcat puțin predicat, dar DES practicat de:

– Cei mari și cei mici;

– Cei bolnavi și cei sănătoși.

Un păcat DESCONSIDERAT, dar considerat în ziua de astăzi: – Un viciu nevinovat;

– O slăbiciune;

– Un obicei.

Acest păcat înfăptuit atrage pedeapsa și are consecințe eterne. Bârfa

este păcatul limbii și a inimii. Rostim ceea ce avem în inimă.

Transpus în practică, bârfa se manifestă prin:

– A vorbi de rău;

– A ponegri;

– A defăima;

– A îndruga verzi și uscate; – A flecări;

– A cleveti;

– A calomnia;

– A vorbi mult și fără rost;

– A discuta la colțuri.

Bârfa este VIERMELE care îți roade rădăcina. Aceasta face

nenumărate VICTIME, de obicei nevinovate. Bârfa este o VULPE mică! Azi ne cheamă Dumnezeu să călcăm vulpea pe coadă și s-o izgonim definitiv din viața noastră.

– Bârfa este un păcat ACCEPTAT în comunitățile noastre, cu toate că știm și suntem conștienți că DISTRUGE încrederea și DRAGOSTEA dintre oameni;

– Acest păcat frecventează nestingherit bisericile.

Bârfa= să-ți spun CEVA ce-mi place despre o persoană ce nu-mi PLACE.

Petru Dugulescu descria bârfa prin poezie ca fiind „Copila nimănui”. Bârfa întotdeauna are de-a face cu cineva de care nu îți place să auzi și răspândești tot ce te ajută să-l îngropi.

Bârfa:

– E cancerul bisericii de acum;

– E diavolul, mergând cu noi pe drum;

– E aluatul acru și puțin, care umflă plămădeală cu venin;

– E pâinea pe care tu o dăruiești la prietenii pe care-i disprețuiești,

vorbind cu alții despre cel bârfit;

– Bârfa e duhul de ură din noi, ce împroșcă pe alții cu mâl și noroi; – Lucrarea Satanei cu gust amar;

– E arma lașilor care ucid, lovind pe la spate; ticălos perfid.

Bârfa a fost dintotdeauna o problemă pentru comunitate; Biblia

consemnează acest lucru și ne avertizează asupra PERICOLULUI acestui

păcat.

– Israel (Leviticul 19:13);

– Biserica primară (Romani 1:30-32);

– Continuă să rămână o problemă și în biserica actuală (2Timotei

3:3).

E important să vedem poziția clară și categorică a Scripturii, chiar

dacă prin această acțiune îi vom deranja pe practicanți. Cineva inspirat descria bârfa într-un frumos eseu:

27

Ciprian Ioan Bârsan

„Numele meu este Bârfa, eu nu am nicio lege și nu mi-e frică de nicio lege. Eu ucid fără să folosesc arme de război, zdrobesc și ruinez vieți, sunt deosebit de vicleană; cu cât îmbătrânesc, puterea mea, în loc să scadă, crește. Cel mai bine mă simt în Biserică, acolo par atât de nevinovată și bine intenționată, și, totuși, acolo reușesc să produc cele mai mari ravagii. Odată ce reușesc să arunc o pată pe reputația cuiva, acea persoană nu mai e niciodată ce a fost. Dacă nu pot distruge, mă mulțumesc doar să TREZESC suspiciune și astfel, obiectivul meu e pe jumătate atins.

Interesant este să urmărim etimologia cuvântului „bârfă” și vom fi șocați. Cuvântul grecesc este DIABOLOS (2 Timotei 3:3, Tit 2:3).

De ce bârfim?

Din cauza dorințelor pe care le avem, spre exemplu:

– A ATRAGE atenția;

– ACCEPTARE;

– ASUPRIRE;

– A obține un AVANTAJ.

Ravagiile bârfei:

– Distruge reputația (Eclesiastul 7:1);

– Un nume bun este esențial pentru un creștin, fie că este lucrător,

fie că este doar un membru în TRUP;- Duce la dezbinări;

– Vorbim mult despre alții, uitând să vorbim despre Dumnezeu; – Aduce durere și lacrimi.

Soluții:

– Fugi;

– Ferește-te de companie;

–Folosește armele luminii.