1. Islamul nu este cea mai în creştere credinţă de familie din lume. Penticostalismul este. În timp ce Islamul a început de la 0 în anul 610 d. Hr. la 1,6 miliarde astăzi (1403 ani), Penticostalismul a început de la zero la (circa) un miliard din 1906 până în prezent (107 ani).

2. Penticostalimsul este în chintesenţă american. Acesta a început (deşi au existat şi pre-şocuri pentru multe secole) în cadrul Trezirii de pe Azusa Street din Los Angeles, o întâlnire multi-etnică. Aceasta este fără îndoială cel mai influent export al nostru de acest fel.

3. Bisericile plantate de denominaţiile principale americane (Episcopalienii, Luteranii, Presbiterienii, Metodiştii, UCC, etc.) în partea de sud a globului sunt în majoritate penticostali/carismatici în pietatea lor. De exemplu, un luteran din Etiopia (Mekane Yesus) ar fi considerat cu certitudine penticostal dacă ar fi în vizită în Statele Unite ale Americii.

4. Penticostalii/Carismaticii sunt feluriţi. Ei pornesc de la spectrul celor cu sânge albastru de la Oxford/Cambridge din vecinătatea Kensingtonului, în Londra, până la mânuitorii de şerpi din Appalachia. Arhiepiscopul curent de Canterbury, Justin Welby, este un produs al celei mai mari congregaţii a Bisericii Angliei, Holy Trinity Brompton, care este una din cele mai influente congregaţii carismatice din lume. Şi nu este diversificată doar din punct de vedere economic. Dacă te găseşti într-o congregaţie multi-culturlă din SUA la un serviciu de duminică dimineaţa, probabilitatea imensă este că tu te aflii într-un serviciu de închinare penticostal.

5. Penticostalii nu sunt anti-intelectuali. Neoficialul „Papă Penticostal”, Jack Hayford din Los Angeles este un cercetător biblic al şcolilor biblice. Oral Roberts University, Regent Seminary (Virginia Beach) şi Southeastern University (Lakeland, Florida) sunt câteva din centrele cheie de învăţare înaltă pentru această mişcare. Cel mai mare seminar din cadrul Bisericii Angliei (şi probabil din întreaga comuniune anglicană) este St. Mellitus College / St. Paul’s Theological Center din Londra, patronată în mod spiritual de Biserica (Carismatică) Holy Trinity Brompton. Ei îşi deschid acum filiale pretutindeni în lume.

6. Penticostalii au fost liderii din cadrul ordinării femeilor. Deoarece ei sunt mai puţin birocratici şi mai mult „bazaţi pe daruri”, penticostalii au fost primii (şi nu protestanţii liberali) care să ordineze/hirotonească femeile. Aimee Semple McPherson a fost una din primele femei pastor din America ce a păstorit o mega-biserică (Angelus Temple din L.A. care avea la începutul său servicii cu 5.000 de persoane la o slujbă).

7. Majoritatea denominaţiilor principale din SUA precum şi Romano-Catoclii au mari minorităţi carismatice. De fapt, sunt mai mulţi carismatici romano-catolici decât sunt totalul membrilor din majoritatea tuturor celorlalte denominaţii. Luteranii şi episcopalienii au fost pionierii din cadrul mişcării carismatice (Larry Christenson şi Dennis Bennet).

8. Organizaţia Jesus Movement (Mişcarea Isus, n.tr. – numiţi şi „Jesus Freaks”, adică „Ciudaţii lui Isus”) condusă de Calvary Chapel din Costa Mesa, California, mai mult sau mai puţin au inventat CCM (Christian Contemporary Music – adică muzica creştină contempornă). Aşa cum a fost Calvary Chapel (şi încă mai este) o mică congregaţie carismatică, pietatea Penticostală a fost transmisă practic către orice congreaţie din ţară care a cântat vreodată un cântec de laudă, sau au avut pe cineva care să ridice o mână în închinare.

9. Cei din America Latină nu sunt în majoritatea lor romano-catolici. O foarte mare minoritate este penticostală. Când cei din America Latină au părăsit biserica Romano-Catolică, lucru pe care îl fac în numere mari, cele două direcţii ale lor sunt secularismul sau Penticostalismul. Cu certitudine că există penticostali latino în zona ta (dacă te afli în America de Nord).

10. Un cuvânt despre mişcarea „Word of Faith” („Cuvântul Credinţei”, cunoscut şi sub titul de Word Faith sau doar Faith – Credinţă). Acesta este un segment al Penticostalismului care este cel mai înclinat spre excese (numeşte-o / revendic-o). Totuşi, această mişcare este de asemenea destul de diversificată şi ghidată de conceptul central al faptului că „credinţa face o diferenţă”. Astfel, ei tind să ia promisiunile biblice cu privire la rugăciuni şi credinţă în mod literal. Aceasta duce mai degrabă la o teologie sistematică sofisticată ce a fost expusă prima dată în profunzime de Kenneth Hagin (bătrânul) şi care continuă să fie desfăşurtată de Joseph Prince (din Singapore) şi alţii.