Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare… Romani 5:3

Dacă nu ţi-ai pierdut niciodată răbdarea stând la rând undeva, trăind cu soţul, soţia sau copiii, ori cu un coleg sau colegă de cameră, sau împlinindu-ţi datoriile zilnice de serviciu, atunci n-are rost să citeşti mai departe. Meditaţia aceasta s-ar prea putea să nu fie pentru tine. Dar dacă eşti un om care ai trecut pe aici înseamnă că mai poți învăța ceva despre cum să dobândim răbdarea. NECAZUL ADUCE RĂBDARE. Acesta este adevărul textului din Romani 5:3, pentru că termenul „necaz” folosit aici înseamnă încercare, durere. Iar termenul „răbdare” înseamnă perseverenţă sau stăruinţă.

Se spune despre o femeie că avea foarte puţină răbdare. S-a dus la pastorul ei şi i-a spus:

—„Frate pastor, roagă-te ca Dumnezeu să-mi dea răbdare!”

—„Să ne aplecăm capetele chiar acum şi să aducem această nevoie înaintea Domnului”, a spus pastorul. A început să se roage:

—„Tată ceresc, trimite încercări şi necazuri în viaţa acestei surori. Las-o să aibă necazuri mai mari ca în prezent”. Înainte de a mai putea rosti vreun cuvânt, femeia l-a întrerupt:

—„Dar, frate pastor, eu am nevoie de răbdare, nu de necazuri!”

—„Ştiu”, a spus el cu blândeţe, „dar Dumnezeu spune că aceasta este cea mai bună cale de a o învăţa”.

Iacov ne spune să privim „ca o mare bucurie” când trecem prin felurite încercări, ca unii care ştim că încercarea credinţei noastre lucrează răbdare (Iacov 1:2-3).

Poate ești acum într-o situație în care ți-ai pierdut orice gram de răbdare și nu ști soluția: roagă-te pentru putere şi spune Domnului: „Îţi mulţumesc pentru o altă ocazie de a învăţa răbdarea!”

Gabriel Badiță