Sunt gânduri ce plâng în mine,

ramuri înflorite, aruncate pe jos,

Fluturi cu aripi în suspine,

În culori nedefinite,

Neputând să se ridice curajos.

Sunt părți de stele orbite,

De nori ce le-acoperă victorios

Și-un drum acoperit de ceață,

Ce era cândva atât de luminos. .

Sunt brațe de mamă slăbite

Și scâncete- copii în loc de gungurit,

Îi văd de departe în timp,

Pe poiana -nverzită,

Unde-am copilărit.

Sunt fructe cu miezul mâncat,

De taine, gânduri, ce se furișează

pe înserat. .

Crezându-se stăpâne de-a pururi.

În locul în care s-au așezat.

Sunt luturi fără corole-n ferestre,

Așteptate demult să-nflorească,

Să-și deschidă culoarea spre Mântuitor,

În albul rochiei de Mireasă.

Tezaur Ceresc –Autor Sanda Tulics