ROUA CERULUI-!Ștefan Onofrei

Roua Cerului-îi divină,

Udă sadul din grădină

Cu-odrăsliri a vieții sfinte,

Pentru-o inimă și-o minte!

Roua Cerului e sfântă,

Îar pe oameni îi încântă

Căci se varsă de pe-o Stâncă

Într-o Vale-așa de-adâncă!

Roua Cerului e Viață

Pentru-o Nouă Dimineață,

Cu o pace și-ndurare,

Din Isus și-a Sa lucrare!…

Roua-i Apa cristalină

În țărâna alcalină,

Care curge-ncet, cuminte,

Către oameni prin cuvinte!

Roua-n unde de lumină

Viața-n Casă ne-o domină,

Cu iubiri și jurăminte

Și trăiri din Legăminte!…

Roua-i Jertfa pentru tină

Ce din Cer a fost să vină,

Ca a morții vechi morminte,

Să le-mbrace-n noi veșminte!…

Roua-i „Mana”-n valea plină

Ca și pâinea ce alină,

Trupuri slabe din Pustie

Într-un har de dinastie!…

Roua-i „Mielul fără Vină”

Pentru lumea cea creștină,

Ce-a-nviat de prin morminte

Chiar cu-a morții oseminte!…

Roua Cerului-îi Lumină

În a Raiului Grădină,

Unde sufletele sfinte,

Sunt cerești așezăminte!…

Roua Cerului pe tină

Sufletele-s fără vină,

Căci pe veci de-acum ‘nainte,

Dumnezeu le e Părinte!

Onofrei Ștefan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.