Minunea din Kalahari.. Merita citita integral Extras din jurnalul de misiune. Saptamana 21-27.05.2018

-Dinu, sunt Dany, vreau sa-ti comunic ceva: de ieri la amiaza Simon a disparut. Il cautam cu oameni din trei sate, dar pana acum nimic.

Saptamana aceasta doua echipe au plecat pe sate sa finalizeze cu hainele, sa continue invatatura in satele in care s-au facut botezuri si sa se roage intr-un sat in care Dumnezeu ne-a instiintat ca vrea sa deschida un izvor mare. Eu am ramas in baza pt ca urmatoarea saptamana incepe scoala si a trebuit sa fac aprovizionarile necesare, dar si pt alte treburi prin baza. Echipele sunt mici pt ca multi au plecat acasa. Cand se fac echipele si sunt numiti si copiii mei, ei nu sunt considerati ca si copii ci ca membri din echipa pt ca important este sa ai pe cineva in echipa care sa se roage.

Cand isi instaleaza corturile in savanna, echipa are obicei sa stea in post, in rugaciuni commune dar si in rugaciuni personale. Pt aceasta ei se departeaza la o anumita distanta de corturi ca sa aiba un timp personal cu Dumnezeu. In acea zi au procedat la fel, nu e prima data. Au mai fost doi voluntari care s-au ratacit odata dar erau aproape de o comunicatie si de un sat si au reusit sa se intoarca. Este f usor sa te ratacesti in savanna, vegetatia este la fel peste tot. Dupa rugaciune Dany i-a strigat sa vina la corturi. In timp ce stateau la masa au constatat ca Simon lipseste. Au inceput sa-l strige dar nimic. Au inceput sa-l caute dar nimic. Erau intr-o zona f pustie, o zona cu elefanti si lei dar si cu niste caini salbatici f fiorosi, chiar si leii se tem de ei pt ca acestia ataca in haita. Pt ca era amiaza Simon era imbracat doar cu un tricou si pantaloni. Se facea noapte si Simon nicaieri. Imi spuneau ceilalti din echipa ca erau imbracati cu geci groase si dardaiau de frig. Mai era problema ca ziua fiind cald, in savanna nu poti rezista mult fara apa. Dar cel mai sinistru este sa ramai singur, noaptea in savanna, cand incep sa umble toate animalele salbatice. Cand suntem in baza, noaptea intram in casutele noastre si apoi pana dimineata auzim urlete de sacali de parca ar fi la usa. Cand suntem in savanna, facem un foc mare si-l mentinem toata noaptea ca sa tinem animalele salbatice departe de noi.

Au alertat localnicii din trei sate. Ei sunt f buni cautatori de urme. I-au gasit urma si au inceput sa-l caute, dar s-a facut noapte si au renuntat. A doua zi au continuat cautarile si la aproximativ 60km de corturi l-au gasit. Au ramas cu totii uimiti cum a supravietuit noaptea in savanna, intr-un frig insuportabil, fara apa, in mijlocul animalelor salbatice, dupa un effort atat de mare.

Mai uimiti au ramas cand Simon a inceput sa le spuna experientele prin care a trecut. Cand a auzit ca Dany il cheama la masa, Simon s-a oprit din rugaciune si a pornit inspre corturi, dar din cauza vantului, a auzit chemarea din alta parte si astfel a trecut pe langa corturi. Cand a realizat ca s-a ratacit a inceput sa alerge in alta directie de unde i s-a parut ca aude strigate, dar era doar vantul. Pana seara a alergat continuu. In prima faza a plans dar apoi a inceput sa se roage si sa recite versete din Biblie. A simtit cum Domnul e cu el, ii ia frica si ii da pace si putere. Ii era f sete. Cand s-a facut noapte s-a oprit langa un copac, si-a facut culcus din paie, s-a rugat si apoi a adormit. Din timp in timp se trezea. Era f frig. S-a rugat Domnului sa-i dea o patura si a simtit o caldura pana dimineata. In timpul noptii a auzit niste strigate, i s-a parut ca-l striga cineva, dar cand a strigat, o maimuta din copacul sub care dormea, a inceput sa urle. Mai apoi cand s-a mai trezit, a vazut in apropierea lui o leoaica. A stat linistit pt ca era acoperit cu paie. Cand luna a luminat mai puternic, leoaica a plecat. L-am intrebat ca poate a visat, poate din cauza fricii i s-a parut doar, dar apoi cand mi-a dat niste detalii mi s-a strans camasa pe mine. Si mi-a mai spus ca nu avea frica deloc pt ca simtea cum Dumnezeu il tine de mana.

La dimineata cand s-a trezit s-a rugat si a continuat alergarea. La un moment dat a ajuns in zona unui lac si a trebuit sa se opreasca pt ca in momentul acela trecea o turma de elefanti. Un elefant era f nervos, a inceput sa doboare un copac. Dupa ce au trecut elefantii a vazut si o familie de lei care trecea pe acolo. Nu i-a fost frica dar s-a ascuns si a asteptat sa treaca si leii. Vantul batea in directie opusa si nu l-au simtit. Dar din cealalta parte o haita de caini salbatici l-au simtit. Le-a auzit urletul lor. A continuat alergarea dar urletul se auzea tot mai aproape. La un moment dat i-a vazut, a avut timp totusi sa se catere intr-un copac, nici el nu stie cum, doar a simtit ca o mana il ajuta sa urce in copac. Cainii au incercat sa urce dupa el dar nu au reusit. L-am intrebat ca poate din cauza ca ii era sete poate delira, dar mi-a aratat degetele zdrelite, mi-a zis ca s-a urcat intr-un copac acacia, plin cu spini si de acolo a numarat cainii, erau doisprezece. Dupa un timp cainii au plecat dar el a mai stat inca mult timp in copac. Ii era f sete. A inceput sa alerge iar pana a cazut jos, atunci a simtit ca moare. S-a rugat pt familie, pt echipa din baza, s-a rugat sa-l ierte Domnul, dar apoi a simtit ca iar primeste puteri, s-a ridicat si a continuat alergarea. A mai cazut de cateva ori si iar s-a rugat. Drumul era f greu pt ca erau f multe urme de elefanti. Iarba era in multe locuri mai inalta decat el.

Cand a fost gasit abia se mai tinea pe picioare, deshidratat, cu mainile si picioarele pline de zgarieturi. A mai reusit sa le spuna ca Dumnezeu l-a tinut de mana tot timpul.

Trei sate si-au deschis inima fata de Evanghelie prin aceasta intamplare. Femeile au stat in post si barbatii l-au cautat pe Simon doua zile. Cu o saptamana inainte ma rugam intr-unul din aceste sate impreuna cu Naomi si ziceam: Doamne fa ceva in satul acesta pt ca sunt atat de inchisi fata de Evanghelie. Si Naomi imi spunea ca Domnul va face o trezire mare (ea are dar de vedenie).

Stiu ce inseamna desertul, in asemenea situatie un adult nu rezista doua zile. Stiu ca va trebui sa platesc si un pret al slujirii, sunt pregatit si pt asta. Cand au plecat echipele le-am spus ca in lucrarea aceasta nu trebuie sa accepte nici o infrangere, pt ca ei merg sa implineasca voia lui Dumnezeu. Nu e o joaca. Nu e o aventura. Nu e un antrenament de lupta. Nu. E un razboi in care diavolul isi dezlantuie toate puterile impotriva noastra. Si noi suntem aici doar cativa, printre care si copii. Cand Simon pleaca pe sate, pleaca sa slujeasca, sa predice, sa se roage, sa imparta haine, alimente, nu putem tine cont ca are doar 9 ani, pt ca nici diavolul nu are mila ca e doar un copil. Cand am primit vestea, atunci diavolul a lovit din plin. Nu am putut nici sa ma rog, am spus doar ca voia Domnului se va face. Doua fete incercau sa se roage dar nici ele nu puteau. Mama Nelly a sunat in doua locuri sa ni se trimita doua elicoptere.

Domnul ne-a instiintat printr-un proroc cu doua luni in urma, ca vom fi incercati si incercarea va veni deodata, dar sa ramanem cu pace. Interesant ca toata echipa a ramas cu pace si cu mintea lucida, chiar ei spuneau ca era ceva de neinteles sa ramai cu pace cand,omeneste, cineva era pierdut. Doris a fost si ea puternica. Ramona si Corina erau acolo, se rugau mai tot timpul impreuna cu fetele din echipa. In acele momente Ramona a primit si ea Duhul Sfant.

Multumesc lui Dumnezeu ca ne poarta totdeauna in Carul Lui de biruinta. Multumesc echipei KNH din Namibia si din Romania care au actionat ca unul, ca o adevarata echipa. Multumesc tuturor celor care s-au rugat in aceasta situatie. Saptamana care va urma, impreuna cu Doris si cu Simon vom merge in cele trei sate sa le multumim, pt ca si-au periclitat viata lor cautandu-l pe Simon. Dar ma duc nu numai pt asta, ma duc sa flutur steagul biruintei in Numele Domnului, ca inca trei sate s-au deschis pt Dumnezeu.

Ovi Pater

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Minunea din Kalahari.. Merita citita integral Extras din jurnalul de misiune. Saptamana 21-27.05.2018

  1. Pingback: Minunea din Kalahari.. Merita citita integral Extras din jurnalul de misiune. Saptamana 21-27.05.2018 — Ciprian Barsan – Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?

Comentariile sunt închise.