Azi inima ni s-a amărât foarte tare și am plâns mult. Am plâns de supărare, am plâns de disperare, am plâns de neputință – alături păstorii din Regiunea Vakinankaratra, de Ioana și, mai ales, alături de familia disperată a păstorului Harisson – familia îndoliată.

În timp ce eram la Spitalul Municipal Atsimo, spre ora 11.00, să verific evoluția lucrării de renovare la Pediatrie, a venit păstorul Harison din Talata cu unul dintre copiii lor, o fetiță de 7 ani, la Urgență. Spunea că îi era rău fetiței, că a vomitat, că nu vrea să mănânce și altele. Ne-am gândit că este doar o mică problemă.

Au fost trimiși la Pediatrie, unde au urgență pentru copii, iar aceștia au constatat doar decesul acestei prințese, chiar înainte de a ajunge la ei. Nu aveau la Pediatrie nici măcar un defibrilator – un aparat cu șocuri electrice pentru resuscitare. Poate ar fi putut fi salvată.

Nu mi-a venit să cred când am văzut-o pe această fetiță, plină de viață sâmbătă, cu familia ei, la întâlnirea de tineret, zăcând acum moartă, pe masa de spital. Am sunat-o imediat pe Ioana, care a coborât de pe Secția de Chirurgie și a discutat cu doctorii. Au ajuns prea târziu la spital cu ea.

Dimineață, când am plecat la spital cu mașina, nu mi-aș fi închipuit că vom transporta corpul mort al unei copile frumoase spre casa ei, ca să fie pregătit pentru îngropare. Ioana a plâns lângă ea în timp ce o spăla și o îmbrăca împreună cu bunica ei pentru îngropare. Și-a adus aminte de toți copiii din spital, când era în stagiu pe Pediatrie, copii care au murit aici, în Madagascar, atât din cauza lipsei de instrumentar medical, cât și din cauza bolilor imposibil de tratat aici în Madagascar.

Rugați-vă pentru păstorul Harisson, un tată îndurerat, și pentru Cristina, soția lui, o mamă adânc lovită în inimă, pentru cei cinci copii care și-au pierdut surioara, pentru întreaga familie îndoliată. Dumnezeu să îi mângâie și să le dea putere și speranță în această grea situație din viața lor!

Marcel Saitis