“Dar priveste la mainile mele. Am rani adanci si aici. Le am pentru ca mama nu m-a lasat sa pier.”

Acum cativa ani, intr-o zi insorita de vara in sudul Floridei, un baietel s-a hotarat sa inoate in lacul din spatele casei sale. In graba sa de a se arunca cat mai repede in apa, a alergat pe usa din spatele casei, lasand in urma, pantofi, sosete si tricoul cu care venise. S-a aruncat in apa, fara sa realizeze ca in timp ce el inota spre mijlocul lacului, un aligator venea spre tarm.

In acest timp mama privea ingrozita pe fereastra si vedea cum cei doi se apropie tot mai mult. De frica, mama alerga catre apa, strigand la fiul sau cat putea de tare. Auzind vocea mamei, baiatul speriat s-a intors, inotand spre mama sa. Era prea tarziu. Chiar in momentul cand mama sa l-a inhatat de maini pe micul baiat aligatorul l-a insfacat de picior. A inceput o adevarata batalie intre ei. Aligatorul era mult mai puternic decat mama sa, dar care era foarte hotarata sa nu-i dea drumul baiatului cu nici un pret.

Un fermier s-a intamplat sa treaca prin apropiere. Auzind strigatele a alergat la locul respectiv apoi tintind a impuscat aligatorul.
De necrezut, dupa saptamani si saptamani in spital baiatul a supravietuit.

Picioarele sale erau pline de cicatrice facute de animalul feroce, iar pe maini avea urmele unor rani adanci facute de unghiile mamei in efortul ei de a-si salva fiul iubit.

Un reporter care l-a intervievat pe baiat dupa aceasta trauma, l-a intrebat daca vrea sa-i arate ranile. Baiatul i-a aratat ranile de pe picioare, dar cu o deosebita mandrie, i-a spus reporterului:
“Dar priveste la mainile mele. Am rani adanci si aici. Le am pentru ca mama nu m-a lasat sa pier.”

Tu si eu putem sa ne identificam cu micul baiat. Si noi avem rani. Nu de la un aligator sau ceva de genul acesta. Dar avem rani ale unui trecut dureros. Unele dintre ele sunt urate si au cauzat regrete adanci.

Dar unele rani sunt pentru ca Dumnezeu nu te-a lasat sa cazi, sa te pierzi. In mijlocul incercarilor, El era acolo tinandu-te strans. Scriptura ne invata ca Dumnezeu ne iubeste. Tu esti un copil al lui Dumnezeu. El vrea sa ne protejeze si sa ne conduca pe caile Sale.
Dar uneori noi, cadem in situatii periculoase. Viata este plina de pericole si uitam de dusmanul care este gata sa ne atace. De aceea cand incepe lupta sa nu uiti ca poti avea rani ale dragostei Sale pe maini, sa fi foarte fericit si recunoscator. El nu te va lasa cu nici un pret.

Spuneti mai departe aceasta povestioara, pentru ca nu stiti cine are nevoie de incurajare, cine trece printr-o lupta deosebit de grea.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la “Dar priveste la mainile mele. Am rani adanci si aici. Le am pentru ca mama nu m-a lasat sa pier.”

  1. Pingback: “Dar priveste la mainile mele. Am rani adanci si aici. Le am pentru ca mama nu m-a lasat sa pier.” — Ciprian Barsan – Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?

Comentariile sunt închise.