Mărturisire: vineri am început să scriu acest articol, azi îl termin. M-am tot luptat pentur curaj pentru a-l termina și publica.
Nu am mai vorbit despre acest subiect probabil de un an sau mai bine. Iar cei care se consideră super sfinți îi rog nici să nu se singhisească să citească până la final.
Cei mai mulți mă cunoașteți. Mă știți. Cum gândesc și care îmi sunt ideile. Scriu din adolescență. Scriu pentru fete și cel mai mult scriu despre așteptare. Unii îmi zic disperată că tot la asta mă gândesc, alții absurdă, iar alții, eh, nu mai contează. Dar să știți că nu îmi pare rău. Am un singur regret.
Regretul meu e că nu m-am rugat mai mult pentru cel care îmi va fi soț.
Asta regret cel mai mult. Regret că am plecat urechea la cei care nu înțelegeau. Nu regret că am mai dat-o în bară. Că poate am stat uneori prea târziu în noapte în discuții care au rămas acolo. Că am spus cuvinte dure pentru a mă proteja. Că am lăsat inima să zburde. Că m-am lăsat condusă de emoții. Nu le regret pe astea că am învățat din ele.
Dar regret că nu m-am rugat mai mult pentru acel necunoscut ”el.” Da, am anii pe care îi am și încă nu îl cunosc ca fiind ”el”. Dar privind în urmă regret că nu mi-am scris mai multe rugăciuni în jurnalul așteptării.
În urmă cu mulți ani am simțit nevoia să mă rog pentru mântuirea lui. Am simțit că trebuie să mă rog. Mi-am zis: ”Dacă nu e mântuit și nu are cine să se roage pentru el?” Și m-am rugat. Nu mai știu în urmă cu câți ani mă rugam pentru asta, dar am făcut-o. Da, pare absurd. Poate voi vedea într-o zi că nu a fost așa absurd. Nu știu.
M-am schimbat în ultima perioadă. Modul de a fi, gândirea și perspectiva asupra vieții. Nu am scris despre noua mea mentalitate, pentru asta va trebuie să mă întrebați. Dar ceva a rămas. Rugăciunea pentru viitorul meu soț.
De ce mă rog?
Bine, nu mă rog pentru a-l aduce Dumnezeu mai repede. Nu e vorba de vrăji. Mă rog ca Dumnezeu să facă din el bărbatul care să nu mă părăsească după ce dau naștere unui copil, pentru că vecina arată mai bine. Mă rog ca Dumnezeu să facă din el o binecuvântare acolo unde este. Mă rog să știu că nu și-a risipit viața prin relații, ci că a investit bine acești ani.
Sursa:
Pingback: Singurul lucru pe care îl regret de când am început să aștept diferit. — Ciprian Barsan – Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?