Dragi băieți, aveți datoria să protejați chiar și în online

Nu știu exact cum să încep. Titlul e un fel de scrisoare pentru băieți, dar articolul e mixt. Cumva și pentru noi, dar și pentru ei. E un subiect cu care mă lupt de ceva timp bun. Și când zic ”mă lupt” mă ține trează cu nopțile ori mă trezește din somn. Cred că e primul articol pe care îl scriu fără să am o concluzie din care nu mă scoate nimeni, și tot primul articol în care nu excelez. O să vedeți în exemplele de mai jos. De aceea, din inimă vă rog, luați ce e bun.

Dragi băieți,

Pe vremea bunicii mele era cumva mai simplu. Mi-a povestit într-o zi. ”Doi am am vorbit cu bunu-tău. Apoi ne-am luat. Nu am mai vorbit cu alții. ” M-a mirat. Cică i-a făcut curte și au știut de la început. Ciudat. Acum voi o luați altfel. Faceți și voi curte. Dar o faceți în online. Pe vremea bunicilor tot satul știa că Florea lui Toader o curtează pe Viorica Ghiorghichi (da, vă rupeți limba ). Cum de? Păi, era cam simplu. Se făcea în văzul tuturor. Acum avem mediul online. Și e mai ușor. Dacă te întreb cu câte fete ai ieșit în oraș, poate îmi zici una sau două, dar dacă te întreb cu câte vorbești în mediul online, poate nu îți ajung degetele de la o mână. Bine, nu mai fac presupuneri că m-a rugat un prieten să renunț la ele. Nu vă judec, trebuie să cunoașteți o fată. Doar că vreau să vă prezint un lucru la care poate nu v-ați gândit.

Nu credeți că aceste conversații în online sunt tot un fel de întâlniri?

Da, sunt mai ieftine. Nu vă consumați banii pe cafea ori ceai. Poate nu luați flori și nu mai există șansa să transpirați ori să roșiți. Ori mai grav, să ziceți un cuvânt greșit. Dar oare nu e același lucru? Nu tot despre cunoaștere e vorba?

I-am zis unui prieten că nu mai vreau să vorbim în online. Știi ce mi-a zis: ”De ce să pierzi o prietenie bună din cauza unui principiu aiurea?” Da, el nu voia nimic serios, dar nici nu putea să renunțe. Că e ok în online. Țin minte că mi-a și zis: ”Dacă te îndrăgostești, vedem ce facem. Mă retrag.” Da, asta faceți. Vă retrageți. E simplu. Nu mai dați un mesaj și aia e. Treceți la următoarea persoană din listă. Nu, nu sunt frustrată. Chiar sunt super liniștită. Aerul ăsta de la țară îmi face bine.

Dar vreau să vă zic o experiență din viața mea. De aici din online. Luați-o ca de la sora voastră.

În urmă cu ceva timp bun am vorbit cu un băiat. Da, în online. Totul a început brusc, dar cu un subiect tare fain. Mi-a scris azi, mi-a scris mâine. Nu m-am gândit la ceva mai mult. Doar că zilele se făceau săptămâni și apoi săptămânile s-au transformat într-o lună. Zi de zi câteva ore. Și apoi gata. Așa, brusc. Nu înțeleageam de ce. Cum. Ce am făcut. Unde am greșit. L=am întrebat dacă am făcut ceva. Că nu făcusem, doar că era ocupat. A trecut o săptămână și nici măcar un mesaj. Dacă m-am atașat nu știu, dar a fost obișnuința. Și cumva am prins un pic de drag. Că e normal. Nu am mai vorbit de atunci. Și nici nu o vom mai face. Dar mi-a rănit inima. Pe ideea de ”frați în Domnul” nu merg. Și nici voi nu o credeți.

Citiți mai mult:

https://www.boradoroteea.com/single-post/2018/05/01/Dragi-băieți-aveți-datoria-să-protejați-chiar-și-în-online

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Dragi băieți, aveți datoria să protejați chiar și în online

  1. Minunat articol! Felicitări

Comentariile sunt închise.