Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea fariserilor…

Religia se hrănește cu fapte. Ascultarea oarbă, extremă și până la capăt este principiul operator al religiei. Ascultarea din religie nu este motivată de relație, de dragostea față de Cristos, ci de poruncă, autoritate și obiectiv, de ceea ce se cere și de ceea ce se obține, de frica de religie.

Totuși, evanghelia cere atât de mult încât fanatismul orb pare o naivă copilărie. Cristos restabilește ordinea. Cristos nu înlocuiește ascultarea, ci Cristos o reabilitează. Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele, (Ioan 14:15). Ascultarea sfântă are mai multă legătură cu inima decât cu faptele. Nu cine împlinește poruncile este neprihanit, ci cel care le pazește pentru simplul motiv, pentru că mă iubește.

De ce? pentru că în primul rând Cristos este mai întâi un Domn al inimii și mai apoi al faptelor și mai apoi pentru că Cristos nu va judeca niciodată inima în funcție de faptele noastre, ci va judeca faptele noastre in funcție de inima noastră.

David Lavric