Frații mei

Pe frații mei nu îi disprețuiesc

Orice ar spune alții despre ei,

Nu-i defăimez, nesocotesc

Ci țin la ei, îi prețuiesc

Oricum ar fi, sunt frații mei.

Pe frații mei nu-i denigrez

Vorbind altora despre ei

Când rătăcesc nu-i acuz

Îi dezvinovățesc, îi scuz,

Chiar de-au greșit, sunt frații mei

Pe frații mei nu-i neglijez

Când focul încercării arde-n ei

Îi iau de mână, lângă ei m-așez

Le spun cuvinte calde să-i încurajez

Mă doare pentru ei, sunt frații mei

Pe frații mei nu pot să îi ignor

Să nu îmi pese de tot ce simt ei

Nu pot să îi privesc dezgustător

Când pentru ei aș vrea să mor,

Atât aș vrea să îi iubesc pe frații mei

Și acești frați în văz mi-apar

Deosebiți, văd ceru-ntreg în ei

Clipele sfinte lângă ei îmi par

Un incomensurabil har

Ce-l pot destăinui cu frații mei

Nu vreau vorbe ușoare

Să mi se zică despre ei,

Îmi produc răni usturătoare

Și auzindu-le mă doare

Nu-mi spuneți rău de frații mei!

Oricum sunt lăsați-i în pace,

Orice fac nu-mi vorbiți de ei,

Nu-i ponegriți, nu-mi place

Orice ar spune, orice ar face,

Oricum ar fi, sunt frații mei.

Sunt frații mei, sunt frații mei

În gândul meu, în sfânta părtășie

Orice s-ar spune despre ei

Rămâne-vor tot frații mei

Frații pe pământ și frați în veșnicie

Autor: Bârlea Irina

Sursa: https://poeziiscrise.wordpress.com/f/fratii-mei/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.