Să fii om bun, când lumea e haină

Să fii umil, când alții te denigră.

Să fii milos cu cei ce sunt sărmani

Să dai mâncare celor fără bani.

Să nu bârfești, chiar dacă ești bârfit

Să nu urăști, chiar de nu ești iubit.

Să știi cum să zâmbești, când inima iți plânge

Să nu faci loc tristeții, că altfel te învinge.

Să fii mereu senin, este un dar Ceresc

Să spui mereu în viață, cuvântul „mulțumesc”

Să îți întorci obrazul, când palma-i ridicată

Celor ce lovesc, iubire le arată.

Să fii mereu în viață, un om la locul lui

Să îți ascunzi durerea, la nimeni să n-o spui.

Să știi să cerni mereu, cei bine și cei rău

Să te ferești de ulii, ce zbor în jurul tău.

Să mergi pe drumul vieții, mereu cu fruntea sus

Să spui mereu pe nume, tot ce tu ai de spus

Să nu te temi de nimeni, ești liber să gândești

Să arăți tuturor, cât de frumos trăiești.

Să fii exemplul viu, cum să răzbești în viață

Să înțeleagă asta, acei fără speranță.

Să ai mereu tăria, de-a renunța când doare…

Să te ridici de jos, zâmbind iar în picioare.

Să mulțumești în zori, de-o nouă zi de viață

Să te trezești mereu, cu zâmbetul pe față.

Să lași pe unde treci, un semn că ai trecut…

Să-ți mulțumească omul, fiindcă te-a cunoscut.

Autor:Jurca Marinela Florina.