EU N-AM VRUT SĂ NU FIU PĂSTOR…

EU N-AM VRUT SĂ NU FIU PĂSTOR…

,,Şi eu, ca să Te ascult, n-am vrut să nu fiu păstor;

nici n-am dorit ziua nenorocirii, ştii;

şi ce a ieşit din buzele mele este descoperit înaintea Ta.

De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine,

căci Tu eşti scăparea mea în ziua nenorocirii.“

(Ieremia 17.16-16)

Eu n-am vrut să nu fiu păstor,

Chiar dacă poate cel din urmă,

Chiar dacă unii nu mă vor

Şi viaţa mea scrâşnind o scurmă.

Tu, Doamne, m-ai chemat de mult,

Şi nu puteam să nu Te-ascult…

Da, n-am vrut să nu fiu păstor,

Smerit să-Ţi pasc aleasa turmă,

S-o duc nu-n bălţi, ci la izvor,

Tot ce-i păgân lăsând în urmă.

Şi dacă rob supus m-ai vrut,

Să nu Te-ascult, eu n-am putut…

Eu n-am vrut să nu fiu păstor,

Ispravnic bun, şi nu de formă,

Căci m-a pătruns cu-adânc fior

A Duhului Tău Sfânt reformă.

Stăpân Suprem să poţi să-mi fii,

M-ai demolat din temelii…

Da, n-am vrut să nu fiu păstor,

Iubind oiţe, oi şi mieii;

Pe urşi n-aveam cum să-i omor,

Nici singur să mă lupt cu leii.

Dar Tu de ani şi ani mi-ai fost

Acelaşi straşnic adăpost…

Eu n-am vrut să nu fiu păstor,

Dar, vai, nu să mă pasc pe mine,

Căci astfel, scump Mântuitor,

Făceam Calvarul de ruşine.

Tu Ţi-ai dat viaţa pentru oi:

În schimb, Isuse, ce-Ţi dăm noi?…

Da, n-am vrut să nu fiu păstor,

Chiar dacă asta jertfe-nseamnă,

Căci jugul Tău bun şi uşor

La sacrificii mari mă-ndeamnă;

Şi nu-i prea mare nici un preţ

Să-l pun pe-al Tău altar măreţ…

N-am vrut să nu mai fiu păstor

Când sfâşiat mi-a fost cojocul,

Şi-am şchiopătat, nu de-un picior,

Când mi-a cuprins fiinţa focul;

Dar Tu m-ai inundat cu har

Să nu-mi port crucea în zadar…

N-am vrut să nu mai fiu păstor

Când mi-a fost rupt bucăţi toiagul;

Cu plâns amar, clocotitor,

Ţi-am mai trecut o dată pragul;

Tu m-ai sfinţit, m-ai curăţit,

Şi-un nou toiag mi-ai dăruit…

***

Vreau, Doamne, să rămân păstor,

Până la ultima suflare,

Şi-Ţi cer putere şi-ajutor,

Spre-a Te sluji cu-nflăcărare;

Iar de-aş fi chiar de oi ucis,

Tot voi ajunge-n Paradis…

Ticu Moisa, Bucureşti, 13.02.2018

(din volumul în lucru intitulat ANTIDOTUL STRICĂCIUNII)

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.