Ploua. Tare. Asta m-a întâmpinat la Londra. Nici nu ştiam la ce să privesc mai întâi…Când am intrat de pe autostrada M11, prima imagine, m-a lăsat fără cuvinte – cu pălării şi costume elegante, cu perciuni şi şaluri cu franjuri, m-au întâmpinat evreii practicanți. Parcă ceva nu se potrivea, casele englezeşti şi ciucurii evreşti. Nu îmi mirosea a capitală europeană, a oraş al unei ţări, care a fost cândva creştină.

Pe scurt, treceam prin cartierul evreilor fariseii. Da, fariseii de care ne încurcăm prin paginile Scripturii, chiar există. Nu sunt o poveste. Pot fi „pipăiţi”…Şi nu doar sâmbăta. În fiecare zi, purtând kippah (כִּפָּה, kippot)  – acoperământul pentru cap  şi tallit – șalul special, cu noduri şi franjuri, îi vezi rugându-se la colţul străzii. De trei ori pe zi.

De la pozitiv la negativ. Drumul istoric al noţiunii de „fariseu”

Când rosteşti astăzi „fariseule”, nu este tocmai un compliment…