Lauda de sine. Povestea boierului.

Vorbe pentru suflet...

Lauda este una dintre cele mai teribile păcate pe care le poate avea omul. Omul lăudăros este întotdeauna cu o aură de atotștiutor, mereu cu aere de înaltă clasă și nu întotdeauna inspiră încredere. Am întâlnit recent o istorioară ce nu puteam să nu o împart cu voi. Lectură plăcută!

„Cel ce s-a născut înţelept poartă bogăţia cu el. ” ( Sfânta Scriptură )

  Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui:

Vezi tu livada de pe deal? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt şi ele ale mele.

Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

Dar acela? L-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre cer.

Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu –…

Vezi articolul original 72 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Lauda de sine. Povestea boierului.

Comentariile sunt închise.