Păstor, înseamnă milă,

Nu șef sau general,

Nu lider sau dictator,

Nici popă cu salar !

Păstor, e-un fel de tată

Al celor părăsiți,

Un slujitor smerit

Printre acei smeriți.

Păstorul are lacrimi

Și dor de ridicare

Pentru acel căzut

Și sfâșiat de fiare.

Păstorul este simplu

Nu are alese straie,

Nici lux extravagant

Sau nave spațiale.

Păstorul știe calea

Ce duce spre acasă,

Nu doar excluderea

De care nu îi pasă.

Păstorul face fapte

Ce-s demne de iubire,

Nu învârteli ciudate

Sau combinații fine.

Păstorul să lucreze

Cu o dreptate sfântă

Fără de părtinire

Sau după cum se cântă.

Păstorul să nu fie

Legiuitor cu coasă,

Oița dintre spini

De el să fie scoasă.

Păstor, e raritate

În sensul cel real,

Mulți confundă slujba

Cu-n post de demnitar.

Păstor, înseamnă foc

Și patos pentru oi,

Plecări prin văi adânci,

Pe drumuri cu noroi.

Păstor e cel ce știe

De ploaie și furtună,

El simte de departe

Pericolul din umbră.

Păstorul nu se duce

Prin zone tropicale

Pe unde merg stricații

Să cheltuie parale.

Păstorul să nu uite

Că-i om și va muri,

Să nu ucidă oameni

Doar pentru a trăi.

Să aibă undelemnul

Și ungerea de sus,

Să fie omul sacru

Nu cel de oameni pus.

Păstorul să nu fie

Doar simplu masterand,

Puterea lui se vede

Când unge pe-un bolnav.

Credința să-i dezvolte

Parcursul de Păstor,

Altfel, ajunge sec,

Un fel de uscător.

Să nu cumva să spună

Vreunul despre ei

Că n-au doar obligații

Sărmanii arhierei.

Căci râvna-i pe măsură

De-a fi și încercați,

Acei ce vor păstori

Să fie consacrați.

Iar noi supuse oi

Să fim ascultători,

Dând cinste și respect

Realilor Păstori.

Dr. STAIU Teodor-Gheorghe