L-am rugat pe Dumnezeu să ia mândria de la mine şi Dumnezeu mi-a răspuns: „Nu. Mândria nu se ia. De ea trebuie să te lepezi.”

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea răbdare şi El mi-a răspuns: „Nu. Răbdarea este cununa încercărilor. Ea nu se dă, ea se dobândeşte”.

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dăruiască fericirea şi Dumnezeu mi-a răspuns: „Nu. Eu îţi dau binecuvântarea, dar depinde de tine să fii fericit”.

L-am rugat pe Dumnezeu să mă ferească de durere şi Dumnezeu mi-a răspuns: „Nu. Suferinţele îl îndepărtează pe om de grijile lumeşti şi îl apropie de Mine”.

I-am cerut lui Dumnezeu creştere duhovnicească şi Dumnezeu mi-a răspuns: „Nu. Duhul trebuie să crească singur. Eu doar îl altoiesc, ca să aducă roade”.

L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să-mi iubesc aproapele aşa cum mă iubeşte El, şi Dumnezeu mi-a spus: „În sfărşit, ai înţeles ce trebuie să ceri”.

I-am cerut lui Dumnezeu putere şi El mi-a dat încercări, ca să devin puternic.

I-am cerut lui Dumnezeu înţelepciune şi El m-a copleşit cu întrebări la care să caut răspunsuri.

I-am cerut lui Dumnezeu curaj şi El m-a lăsat să mă confrunt cu pericole.

I-am cerut lui Dumnezeu iubire şi El mi-a adus în cale suferinzi care îmi solicită ajutorul.

I-am cerut bunăstare şi Dumnezeu mi-a oferit oportunităţi.

Nu am primit nimic din ce am cerut.

Am primit doar ceea ce aveam nevoie cu adevărat.

Dumnezeu a ascultat rugăciunile mele.”