Am moștenit la marginea grădinii,

Un nuc, un brad și-un măr,

Erau acolo în copilăria-mi de mătase,

Pe al bunicului hotar.

Mi-erau splendoare-atât de mult dorită,

În fiecare an îi admiram,

În falnic-măreție -potrivită,

Cu bogăția țarinii în car-trăiam!

Sclipea în soare verdele din frunză

Și-n toamnă,

roada mărului și nucului-stăpâni,

Ce adunau în fericiri nepoții,

În mulțumirea iubitului bătrân!

-ERAU ACOLO-N BUNĂ-VIEȚUIRE!

Pe vreme rea sau vreme bună

Și n-am văzut să-și rupă crengile cu ură,

Când toți treceau prin vreo furtună!

Se zbuciumau-n rafala vântului turbat,

În seceta de verde sărăcie,

Iar în nămeți erau în unitate,

Fără să-și rupă creanga,

Frumusețea pomului-identitate!

Eu am crescut, m-am -depărtat de ei. . .

În rod și-n verde-mbrățișări,

S-au dus pe rând în bătrânețe, fiecare,

Dar au plecat trăind ca frați!

Păzind cu cetina și roada,

Ale bunicului hotare!

1 decembrie -2017

Alexandrina Sanda Tulics

TUTUROR ROMÂNILOR ,INDIFERENT DE NAȚIONALITATE!