NU POT SĂ TAC! Traian Dorz

Nu pot să tac… O sfântă pară îmi arde inima mereu

dac-aş tăcea aş şti că merit să mă alunge Dumnezeu.

Nu pot să tac când Adevărul să-l apăr şi să-l spun mă vrea

puterea lui nu-i chin, nici aur, s-o-ntreacă-n conştiinţa mea.

Nu pot să tac când văd vrăjmaşul stricând Lucrarea lui Cristos

când văd pierind nevinovaţii şi-l văd râzând pe mincinos.

Nu pot să tac văzând dreptatea călcată de-al trufiei plac

când văd iubirea pângărită nu pot să tac, nu pot să tac!

Nu pot să tac chiar dacă încă de mulţi sunt socotit nebun

ştiu bine că soseşte ziua s-adeverească tot ce spun.

…O, n-am uitat cât preţ de sânge şi chin am dat că n-am tăcut

că nu-i pe trupul meu vreo parte să n-aibă-un semn de răni făcut.

Şi n-am uitat că poate încă urzi minciuna răul plac

ştiu Calea Golgotei… şi totuşi nu pot să tac, nu pot să tac.

Că de-aş tăcea, cumplita pară a tot ce tac deşi-am ştiut

mi-ar arde veşnic conştiinţa, şi-aş merita, căci am tăcut.

Şi n-am să tac, ci pân-la moarte striga-voi graiul cel ceresc

mai greu e chinul conştiinţei ca orişicare chin lumesc.

Via: Marius Cimpoae

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la NU POT SĂ TAC! Traian Dorz

Comentariile sunt închise.