Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim ? (Marcu 4:35–41)

În versetul 38 este scris că :

„Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis : „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim ?”

Trei gânduri :

1.  Când Dragostea decide, ea nu se opreşte la ceea ce tocmai I Se întâmplă, (la nedreptatea de care tocmai are parte), ci îl ajută imediat pe cel ce are nevoie, fără multe vorbe !

2.  Domnul Isus, putea să-i întrebe de exemplu :

• „Dar vouă nu vă pasă că şi Eu sunt în aceeaşi situaţie ? Vă pasă numai de voi ?”

• „Nu aţi observat că dormeam ?”

• „Ce vină am Eu, pentru faptul că este furtună ?”

3. Sau putea doar să le răspundă : „Bineînţeles că îmi pasă de voi !” Peste ani, apostolul Ioan avea să scrie :

„Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul”. (I Ioan 3 : 18 )

Există însă şi o întrebarea pe care mi-o pot pune : „În viaţă este corect să-L acuz pe Isus, pentru ceea ce mi se întâmplă ?” Sau este normal să învinovăţesc pe cineva, pentru ceva ce s-a petrecut, în zona în care şi el se afla, în timp ce … doarmea ?

Oare Domnul Isus, putea să se supere pe Dumnezeu deoarece Îi era tulburat somnul, amintindu-I că este scris, (cu alte cuvinte, că EL a promis) :

„Voi da pace în ţară, şi nimeni nu vă va tulbura somnul … ” ? (Levitic 26 : 6)

Domnul nu a dat le-a cerut explicaţii ucenicilor Lui, ci i-a ajutat direct, fiindcă le-a înţeles frica / nevoia.

Pentru noi o lecţie este aceasta :

Atunci când cineva are o nevoie, (dacă poţi), ajută-l imediat !

Sursa: http://www.cezareea.ro/invatatorule-nu-ti-pasa-ca-pierim-marcu-435-41/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.