Mintea asta-i o comoară

Când o porți pe sub figură !

Nu săpăm ca s-o găsim,

Căci o scoți singur pe gură !

Mintea-i har și e minune

Când o folosim frumos,

Însă-i o deșărtăciune

Dacă nu-i în ea Hristos !

Mintea ni se vede-n grabă

La mânie sau la ciudă

Când există o voință

De-a tăcea sau nu din gură.

Mintea nu se vede-ndată,

Dar efectul ei se-arată !

O urmare poate spune

De-i săracă sau bogată.

Mintea asta-i tare bună

Când e omul controlat

De știința ce-l educă

Să nu fie un „apucat.”

Mintea-i sursă de venit

Sau de-amară sărăcie,

De o ai ești iscusit,

Că de nu…e vai de tine !

Nu de multe ori în viață

Suntem harnici la gândire,

Bine-ar fi să ne trezim

Din a minții adormire !

Întâlnim persoane multe

Cu o minte subțirică,

N-au rușine de vreun om

Nici de Dumnezeu n-au frică !

Mintea lasă-n urmă fapte

Care spun la toți de tine,

Cine-ai fost în astă viață

Sau ce-a fost a ta trăire !

Mintea îți crează drumul

Vieții tale printre oameni,

Dacă-n ea există Domnul

Poți știința să o sameni !

Dacă nu-i în ea voință

Pentru cer și mântuire,

Te ajută ca să fii

Doar un geniu plin de fire !

Dar când mintea-ți e o casă

Care stă în ea Isus !

Ești un geniu care merge

Pe un drum ce duce-n sus !

Dar de ai o minte bună

Folosită pentru fire,

Pân’ la groapă ai valoare,

Apoi…simplă amintire !

Bine-i înțelept,cu minte,

Care caută sfințirea,

Astfel…nu trăiești degeaba

Când ți-e scopul mântuirea !

Daniel Hirtie