E criză…

E-adevărat, e criză, veștile-s tot mai proaste,

Dar care-i tipul crizei din zilele noastre?

M-aș bucura nespus să fie financiară,

Dar cred c-a noastră criză este spirituală!

E criză de iubire și-am vrut să mă-mprumut,

Dar nici măcar o bancă iubire n-a avut.

Am înțeles atunci: oricât ai încerca,

N-ai să poți niciodată să cumperi dragostea.

E criză de iertare și-am vrut un avocat,

Ca nu cumva orgoliul să-mi fie șifonat.

Am câștigat procesul, nu și eliberare

Căci mă ținea în lanțuri pârâșul, Răzbunare.

E criză de prieteni, te vând fără să simți,

Tovarășii de-o viață pe 30 de arginți…

Să nu îți pară rău, nu îi striga, doar taci,

Nici nu-și imaginează cât sunt de săraci.

E criză de emoții și spune multă lume:

,,Sensibilitatea e doar o slăbiciune”,

Dar de n-ai ridicat o inimă zdrobită,

Sufletul ți-e gol și inima falită.

E criză de răbdare și cine are vreme

Să îți tot asculte sufletul cum geme?

Suntem grăbiți și-adesea parcă am uitat

Că Domnul ani întregi, tăcut, ne-a așteptat.

E criză de credință și de atâtea ori,

Când ne rugăm parcă suntem cerșetori:

Doamne, să-mi dai pace și biruință-Ți cer,

Dar cu credința, Doamne, să știi că sunt lefter.

Fonduri spirituale-s mai multe decăt crezi,

Și prin pocăință poți să le accesezi,

Depune-ți doar sufletul și inima ta

Nu pe la Uniune, ci sus la Golgota!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.