Să nu uităm să ne rugăm pentru Abigail Mocan

Abia acum incepem….

Mi-ar fi fost placut sa va scriu ca jurnalul nostru a ajuns la final, ca Abigail a trecut cu bine, ca in septembrie isi va lua uniforma si va merge la scoala. Mi-ar fi fost placut….

Dupa 8 luni de tratament Abigail rezista si se bucura ca „viata e frumoasa” – asa cum aminteste ea in rugaciuni.

In ultima vreme am venit mai des pe acasa. Nu vi-am mai scris nimic pentru ca ne-am retras in linistea noastra; printre cure de citostatice si transfuzii am facut loc acelor mici bucurii, dar pentru Abi importante.

Mai avem un pic din tratamentul pe care l-am inceput in decembrie. Abigail se simte bine, adica nu are dureri; bineinteles ca oboseste repede, doarme des si ii place mancarea gustoasa (dupa cateva saptamani de regim, fara sare); a inceput sa ii cada din nou parul, si de data acesta si sprancenele. Ea e bine si nu pare afectata de aceste schimbari, inca.

Pentru ca sunt unele probleme cu tratamentul de intretinere, pentru Abi, medicul ne-a recomandat transplantul de celule stem.

Suntem intr-o perioada in care ne rugam ca Dumnezeu sa ne calauzeasca sa luam cele mai bune decizii pentru Abigail.

Voi reveni

Sursa: Mocan Aurelia Daniela

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.