V O R BE 


-Vorbim despre iubire, dar nu ne suportăm aproapele.

-Vorbim despre dragoste, dar ne urâm unii pe alții.

-Vorbim despre credință, dar trăim cu teamă.

-Vorbim despre dăruire, dar adunăm tot pentru noi.

-Vorbim despre pace, dar ne certăm tot mai mult.

-Vorbim despre linişte, dar ne întărâtăm unii pe alții la mânie.

-Vorbim despre bunătate, dar suntem tot mai zgârciți.

-Vorbim despre răbdare, dar ne enervăm tot mai mult.

-Vorbim despre înțelepciune, dar prostia ne dă de gol.

-Vorbim despre bucurie, dar suntem tot mai trişti.

-Vorbim despre blândețe, dar suntem tot mai duri.

-Vorbim despre credincioşie, dar suntem tot mai păgâni.

-Vorbim despre cumpătare, dar suntem tot mai nesătui.

-Vorbim despre mulțumire, dar suntem tot mai nemulțumiți.

-Vorbim despre compătimire, dar suntem indiferenți.

-Vorbim despre rugăciune, dar ne rugăm tot mai puțin.

-Vorbim despre sfințenie, dar suntem tot mai întinați.

-Vorbim despre mântuire, dar suntem tot mai necredincioşi.

-Vorbim despre biruință, dar luptăm tot mai puțin.

-Vorbim despre Dumnezeu, dar suntem tot mai departe de El.
Morală: „TRĂIEŞTE MAI ÎNTÂI, APOI VORBEŞTE DESPRE CEEA CE AI TRĂIT.”

                         (Mirela Ursulescu)

Acest articol a fost publicat în Vorbe rostite ..... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la V O R BE 

  1. Fapte si apoi daca mai sunt necesare si cuvinte

    Apreciază

Comentariile sunt închise.