E prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, femeile grăbite au pornit spre grădina cu mormântul Domnului Isus Cristos, plângeau, erau îngrijorate, gândindu-se cine le va prăvăli piatra însă…HRISTOS a ÎNVIAT!

Acest mesaj, este mai mult decât o urare tradițională pe care o rostim pios sau din obligație, de câteva ori pe an, este mai mult decât un salut între creștinii din diferitele confesiuni!
Este un ADEVĂR pe care nimeni nu-l poate contesta: MORMÂNTUL este gol!

Suntem în viață, trăim această sărbătoare, suntem parte la închinare.
E bine pentru sufletul tău, să te întrebi: CUM ÎNTÂMPINI SĂRBĂTOAREA? Iată întrebarea la care putem medita împreună…

 1. PREGĂTINDU-TE
-lasă-te surprins de Isus!

-așteaptă și dorește prezența Lui!
-crede, atinge-te prin credință de EL!
-fii gata!
2. PLÂNGÂND

Maria a plâns fiindcă nu-L găsea pe Isus, noi plângem azi de bucurie, marcați de sărbătoare. Omul trebuie să aiba un motiv să plângă. Dacă nu se plânge de greutați sau de bucurie, dar plânge pur și simplu , este considerat a fi caz „special”. Aceasta este lumea în care trăim, aceștia suntem noi oamenii, egoiști, răi, plini de răutate…

Nu mai ai nevoie de explicații filosofice când știi că cineva plânge pentru că locuința i-a luat foc, că a pierdut toată agoniseala în câteva clipe, că cineva drag i-a murit fără să fie fie măcar bolnav, sau de bucurie că cel iubit are parte de împliniri. 

Maria a plâns…

3. PLECÂNDU-NE la picioarele LUI.
Aceasta este o atitudine potrivită ce implică închinare.
-nu din OBIȘNUINȚĂ, OBLIGAȚIE sau cu OBOSEALĂ, ci din inimă!

Plecându-ne la picioarele Lui:

•RECUNOASTEM autoritatea lui Isus;

•Facem din Înviere o REALITATE la care ne raportăm;

•RĂMÂNEM lângă Domnul, indiferent de circumstanțe.

Cu dragoste,

Ciprian Bârsan