Sonet de februarie


De mușcătura crivățului arsă

Scâncește alb pădurea prin nămeți,

Și negrul croncănit, născând tristeți,

În gri rescrie partitura ștearsă.
Scrâșnesc zăpezi în sure dimineți,

Și-n gerul care valuri se revarsă

Doar hornul cald, suindu-și lâna toarsă,

Mai dă speranțe pașilor răzleți.
E rece lumea de indiferență

Și-n gerul urii oamenii trosnesc

Pășind cu neiertarea în cadență,
Dar când în vatra inimii nutresc

Iubirea sfântă generând clemență,

Cu fumul jertfei către cer pornesc.

Sursa:

http://nelumartian.blogspot.ro/2015/02/sonet-de-februarie.html?spref=fb&m=1

Acest articol a fost publicat în versuri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.