Nu de puține ori bătut

Nu de puține ori bătutDe vorbe și de zvonuri rele,

Am fost și încă voi mai fi,

Dar nu disper, eu merg spre stele !
Nu am fost iubit de oameni

Dar nu asta mi-am propus,

Căci dacă sunt iubit de Domnul

O spun cu lacrimi, mi-e de-ajuns.
Mereu supus la multe lipsuri

Și la tot felul de cuvinte

Care mi-au dovedit ce greu

E-atunci când nu ai un părinte.
Copilărie cu dor aprig

Și cu amară căutare

După sărutul părintesc

Și-a tatălui îmbrățișare !
Cât doare rana cea din suflet

Pe care omul nu o leagă,

Oare de ce e ură-n lume

Și dragostea mereu neîntreagă ?
Când am crezut că am prieteni

Pe care să mă bizuiesc,

Mi-am plâns încrederea cea oarbă

Când am văzut ce mult greșesc !
Nu-i doar o vorbă spusă-n carte

Acel sfat bun, folositor,

Să nu te-ncrezi în omul care

E-atât de slab și înșelător.
Acum, retras în colțul vieții

Departe de a lumii ură,

Mă consolez cu Tine Doamne

Și stau plecat în a mea rugă !
Nu-ți cer avere, nici renume

Prin care eul să triumfe,

Aș vrea cât mă mai ții în lume,

Doar duhul Tău să mă inunde !
Daniel Hirtie

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.