La poarta numită „fumoasă”

Venit-am ades cu inima stoarsă,

Cu mintea și sufletul gol,

Cu viața mea, mirosind a formol…
Olog și orb, cu mâna întinsă,

Băteam mereu la o ușă închisă.

Mulțumit să primesc un corn și-un bănuț,

Plecam mai gol și desculț!
La poarta „frumoasă” astăzi privesc

Plin de recunoștință, îți mulțumesc!

Pe când eram doar un cerșetor,

M-ai mântuit ca să nu mor!
Mi-ai dat sănătate și un duș de păcate,

Acum intru-n templu, sunt liber de moarte!
Maria Ardelian