În volumul autobiografic „Noaptea”, supraviețuitorul Elie Wiesel mărturisește fugitiv că Holocaustul i-a răpit credința într-un Dumnezeu bun. Iar icoana desconvertirii lui este imaginea atrocităților care s-au petrecut „sub un cer tăcut”.
Tăcerea celestă a fost un punct de cotitură în credința a nenumărați intelectuali care au modelat gândirea publică, de-a lungul istoriei. În timpuri recente, lamentarea retorică a proeminentului scriitor Christopher Hitchens a avut ecou în inimile multora, credincioși sau necredincioși când, cu gândul la iminența morții, despre care încă nu știa că avea să îl confrunte prea repede sub forma unui cancer, Hitchens scria că „La întrebarea tembelă «De ce eu?», Cosmosul abia se sinchisește să răspundă cu «De ce nu?»”. După ce și-a aflat diagnosticul, militantul ateu descris de cronicari ca având „un stil mândru, încăpățânat și plin de sine (…) mai abil de a privi cu ochiul criticului, decât al celui care experimentează” se declara „îngrozitor de oprimat de un sentiment coroziv de risipă. Aveam planuri adevărate pentru următorul meu deceniu și am simțit că am muncit suficient de mult ca să le merit. Chiar nu voi trăi să îmi văd copiii căsătoriți? Să văd reconstruindu-se World Trade Center? Să citesc – dacă nu chiar să scriu – necrologurile unor răufăcători bătrâni ca Henry Kissinger și Joseph Ratzinger? Dar înțeleg acest soi de ne-gândire drept ceea ce este: sentimentalism și autocompătimire.”
Ce altceva ar fi putut descrie mai acceptabil durerosul regret în fața morții, astfel încât să continue să îi legitimeze ateismul? Dacă nu dintr-o exacerbare a emoțiilor, din ce alt motiv și-ar fi putut plânge dispariția de pe această lume un om pentru care finitudinea vieții este o caracteristică de bază și utilă a acesteia? Indiferent de acuratețea cu care și-a identificat originea sentimentelor, oprimarea pe care o trăia Hitchens este o realitate pe care puțini sunt motivați să o conteste. Mai ales că mulți dintre noi o trăim astăzi aproape la fel de intens, deși nu am primit un diagnostic de cancer, ci unul de membri ai unei societăți amenințate de terorism.
O imagine sperie cât o mie de cuvinte
Terorismul ne afectează mintea în moduri dintre cele mai perverse. Uneori vorbim de manifestări mai blânde sau mai feroce ale remușcărilor de supraviețuitor, alterori de o frică invalidantă care ne anulează ceea ce consideram cândva dreptul nostru de a ne bucura de viață. Depresia și anxietatea se distribuie odată cu fotografiile și videoclipurile explicite care vizează fiecare incident terorist. Iar efectul cumulativ care se generează ajunge să îi afecteze și pe cei care s-au aflat departe de locul faptei.
Psihologii spun că și cei care nu au fost direct implicați pot fi traumatizați de vizionarea imaginilor tulburătoare. Așa se face că, în zilele de după atacurile de la 11 septembrie 2001, circa 44% dintre americanii intervievați într-un sondaj prezentau cel puțin un simptom al tulburării de stres post-traumatic, după ce au urmărit fluxul neîntrerupt de reportaje pe acest subiect. „Cercetările noastre au demonstrat că violența deliberată, intenționată, generează efecte mult mai durabile asupra sănătății psihice a martorilor decât generează dezastrele naturale sau accidentele”, susțin azi cercetătorii Centrului Național pentru Tulburarea de Stres Post Traumatic, afiliată Departamentului american de Relații cu Veteranii. „Consecințele pentru indivizi și comunitate sunt prelungite, iar supraviețuitorii simt adesea că au fost victime ale unei nedreptăți. Aceasta poate duce la mânie, frustrare, simțământul lipsei de ajutor, frică și dorință de răzbunare.”
Robin Gurwich, psiholog la Universitatea americană Duke, membru al Rețelei pentru Resurse în caz de Dezastru, din cadrul Asociației Americane de Psihologie, recomandă celor care se simt afectați de evenimentele negative la care asistă să se implice în activități sociale în sânul unei comunități religioase, să vorbească cu un prieten sau cu un specialist și, mai ales, să ia o pauză de la toate. „A privi non-stop teroarea nu ajută pe nimeni.” La fel cum nu ajută ca mass-media să facă incursiuni în mințile unor atentatori bolnavi psihic, inducând astfel senzația că pot extrage un sens dintr-un haos mental, dar aruncând povara sarcinii de a extrage acest sens pe umerii telespectatorilor.
Sfatul de a evita cu totul imaginile explicite (sau newsporn) a fost, în ultimele zile, aparent într-o contradicție încăpățânată cu mass-media care au raportat zilnic atacuri petrecute în diverse colțuri ale lumii.
Germania, Irak, Japonia, Florida și Franța sunt doar ultimele state care s-au adăugat (unele pentru a câta oară?) pe lista victimelor atrocităților comise împotriva unor oameni fără vină. Iar imaginile care au venit „furios și iute” așa cum remarca Gurwich, au făcut victime colaterale și printre copii. Psihologului recomanda părinților să nu evite să comunice cu cei mici despre ce se întâmplă fiindcă făcând astfel le alimentează frica. Este important, sublinia psihologul ca părinții să vorbească cu copiii lor fiindcă „uneori, cei mici pot să nu înțeleagă ceea ce văd, și atunci se sperie și mai tare.” Frank Farley psiholog la Universitatea Temple mărturisea că îl îngrijorează posibilitatea ca următoarele generații să devină hiperprudente, resimțind o frică inutilă. „E o lecție foarte importantă pentru copii, aceea că n-a căzut cerul.”
Nu cade cerul
Probabil însă, înainte de a le preda copiilor această lecție, e nevoie ca și părinții să învețe că da, se întâmplă atrocități inumane sub un cer tăcut. Însă cerul nu a căzut. Neputința de a înțelege tragedia e legitimă, însă chiar catalogarea unor incidente drept tragedii sunt o dovadă a faptului că valorile morale, considerate cerești pentru că materialismul natural nu le poate explica, încă există, încă ne mai compun sufletele. Și tot ele ne pot ajuta și să ne recompunem.
O sugestie venită în alt context decât cel terorist îi sfătuia pe cei înclinați să se teamă de un eventual mers rău al vieții să canalizeze creativitatea prin care generează scenarii negative într-o zonă în care să creeze ceva valoros pentru omenire. Și poate această recomandare se potrivește și celor care au absorbit teama de terorism, deși nu se află în țări afectate direct de acesta. „În loc să fim subjugați de modul în care lumea ne face să ne simțim, să ne concetrăm pe modurile în care putem crea ceea ce ne-am dori să existe.” Biblia spunea acest lucru sub forma unui verset care invită creștinii să nu se lase sufocați de rău, ci să inspire binele care continuă să existe: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”
ASCULTĂ RADIO LEVI!
-
Articole recente
Comentarii recente
dininimapentrutine la Ochii mamei dininimapentrutine la Ochii mamei dininimapentrutine la Ochii mamei dininimapentrutine la Ochii mamei dininimapentrutine la Ochii mamei Arhive
- aprilie 2024
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
Categorii
- Amintiri
- Bucuria sufletului
- comunicat
- COMUNICATE
- din inima pentru tine
- Erezii
- Este scris
- EVENIMENTE
- evenimente
- Gândul bun de seară
- Glume…
- Hrană pentru… trup
- ITP BUCUREȘTI
- Madagascar
- Mesaje din Filipeni
- Mesaje pentru suflet
- MIJLOCIRE
- Pastorale
- poza de duminica
- RADIO LEVI-Emisiuni
- Uncategorized
- Versetul de aur
- VERSETUL DE AUR
- versuri
- Vorbe rostite ….
Meta
-
Urmărește-ne
Statistici blog
- 8.167.536 vizite
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.