Am primit recent cartea lui Remus Runcan, „Capcanele Facebook-ului: comunicarea virtuală şi efectele ei asupra relaţiilor umane”, publicată de Editura Didactică şi Pedagogică anul acesta. Lucrarea e teza de doctorat a autorului, susţinută în cadrul Şcolii Doctorale de Sociologie de la Universitatea de Vest din Timişoara. Moto-ul ales pentru partea de introducere e un citat din Albert Einstein, care spune… multe: „Mă tem de ziua în care tehnologia va depăşi interacţiunea umană. Lumea va avea o generaţie de idioţi.” Clar: afirmaţia merită luată în serios, mai ales când te uiţi în jur, nu-i aşa? Aceeaşi teamă să-l fi motivat şi pe Remus Runcan să se apuce de munca de cercetare?

Din cele 350 de pagini, 70 sunt umplute de recomandări şi aprecieri ale diferiţilor profesori, liste de tot felul (tabele, figuri, abrevieri), bibliografie şi 9 anexe. Din cele rămase (destule), jumătate se ocupă de partea teoretică, în primul capitol luându-se în discuţie diferite aspecte ale comunicării şi ţintind spre o definiţie a celei virtuale. În al doilea capitol a prezentată cea mai importantă reţea socială (căci, afirmă autorul, este impropriu să-i spunem „de socializare”), Facebook, cu un scurt istoric (foarte important), o trecere în revistă a oportunităţilor şi o listă a riscurilor la care se expun utilizatorii, cel major fiind dependenţa. Cealaltă jumătate o constituie partea aplicativă a cărţii, în care e prezentată metodologia de cercetare, ancheta socială (alcătuită pe un eşantion de 1101 persoane, ce are o marjă de eroare de 3%) şi interviul de grup (de fapt două grupuri), limitele cercetării şi direcţiile viitoare.

Ceea ce autorul îşi propune să analizeze în această carte e făcut destul de clar în titlul lucrării: natura comunicării virtuale pe Facebook şi efectele pe care aceasta le are asupra individului şi a relaţiilor lui cu familia, cu semenii, cu Dumnezeu şi cu el însuşi. Studiul s-a concentrat pe efectele negative, pe riscurile implicate, şi asta în funcţie de timpul pe care cineva îl acordă reţelei sociale. Au fost propuşi doi termeni ce au a face cu dependenţa de reţea: facebookmanie şi facebookmaniac (termeni definiţi la pagina 124). În principal, e vorba de 6 ipoteze enunţate de autor şi testate prin metode sociologice:

• Persoanele care petrec un timp îndelungat navigând pe Facebook înregistrează un risc mai crescut de a dezvolta dependenţa de Facebook.
• Persoanele care petrec un timp îndelungat navigând pe Facebook înregistrează un risc mai crescut de a dezvolta comportamente specifice narcisismului.
• Persoanele care petrec un timp îndelungat navigând pe Facebook înregistrează un risc mai crescut de apariţie a depresiei.
• Persoanele care petrec un timp îndelungat navigând pe Facebook înregistrează un risc mai crescut de libertinaj sexual.
• Persoanele care petrec un timp îndelungat navigând pe Facebook înregistrează un nivel mai scăzut al satisfacţiei în familie.
• Persoanele cu un nivel mai ridicat de spiritualitate alocă mai puţin timp facebook-ului.

Citiți mai mult accesând următorul link:

https://danasisoev.wordpress.com/2016/06/29/capcanele-facebook-ului/