De ce este crucificarea cea mai groaznică metodă de tortură inventată?

image

De ce este crucificarea cea mai groaznică metodă de tortură inventată?

April 29, 2016

Truman C. Davis

 

Detalii anatomice și fiziologice ale morții prin crucificare.

Preluată din New Wine Magazine, Aprile 1982.

Publicată în Arizona Medicine, Martie 1965, Arizona Medical Association.

 

Crucificarea a fost inventată de către Persani în anul 300 î.Hr. şi perfecţionată de către romani în anul 100 î. Hr.

 

1. În primă fază această pedeapsă se aplica celor mai răi criminali de sex masculin. Isus a refuzat oţetul analgezic, care i-a fost oferit de către soldaţii romani, din cauza promisiunii sale date în Matei 26:29 “Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

 

2. Lui Isus i-au fost trase hainele jos de către soldaţii romani şi a rămas complet dezbrăcat. Astfel s-a împlinit profeţia din Psalmul 22:18 “îşi împart hainele Mele între ei, şi trag la sorţi pentru cămaşă Mea.

 

3. Crucificarea lui Isus a fost o moarte îngrozitoare, înceată şi dureroasă. Fiind ţintuit pe cruce, Isus se afla într-o poziţie anatomică imposibil de menţinut.

 

4. Genunchii lui Isus au fost îndoiţi la 45 de grade, fiind forţat să îşi menţină greutatea în muşchii coapselor, ceea ce nu constituie o poziţie anatomică posibilă de menţinut mai mult de câteva minute fără să îţi provoace junghiuri severe în muşchii coapselor şi ai gambelor.

 

5. Greutatea lui Isus se afla acum în picioare, prin care treceau piroanele. În timp ce forţa muşchilor mădularelor slăbea, greutatea corpului său era nevoită să se transfere în încheieturi, în mâini şi în umeri.

 

6. La câteva minute după crucificare, umerii lui Isus s-au dislocat. Câteva minute mai târziu coatele şi încheieturile s-au dislocat automat.

 

7. Dislocarea membrelor superioare a survenit din faptul că mâinile erau mai lungi cu 22 cm cum s-a văzut şi din urmele de pe giulgiu.

 

8. În legătură cu acest aspect, s-a împlinit profeţia din Psalmul 22:14 ”Am ajuns ca apa care se scurge, şi toate oasele mi se despart.”

 

9. După ce i s-au dislocat încheieturile, umerii, coatele, greutatea corpului său asupra membrelor superioare a cauzat o forţă de tracţiune asupra pectoralilor (Pectoralis Major) şi a peretelui pieptului.

 

10. Aceste forţe de tracţiune au cauzat ca coşul coastelor să fie împins în sus şi în afară, într-o poziţie foarte nenaturală. Peretele pieptului se afla în permanenţă într-o poziţie de maximă inspiraţie respiratorie. Pentru a expira, Isus trebuia din punct de vedere fiziologic să îşi forţeze întregul corp.

 

11. Pentru a expira, Isus trebuia pur şi simplu să se apese pe piroanele din picioare pentru a-Şi ridica corpul şi a permite coşului pieptului să se mişte în jos şi înăuntru, pentru a expira aerul din plămâni.

 

12. Plămânii Lui se aflau într-o poziţie de repaus, de constantă maximă inspiraţie. Crucificarea constituie o catastrofă medicală.

 

13. Problema era că Isus nu putea să se împingă cu uşurinţă pe piroanele aflate în picioarele sale, deoarece muşchii picioarelor sale, îndoiţi la 45 de grade, erau extrem de obosiţi, cu junghiuri severe şi într-o poziţie anatomică compromisă.

 

14. Spre deosebire de toate filmele hollywoodiene despre crucificare, victima era extrem de activă. Victima crucificată era forţată să se mişte în susul şi în josul crucii, pe o distanţă de 30 de cm pentru a putea respira.

 

15.Procesul respirării cauza dureri sfâşietoare amestecate cu o permanentă groază a asfixierii.

 

16. După scurgerea celor 6 ore de când era crucificat, Isus era din ce în ce mai neputincios în a-Şi menţine greutatea pe picioare, în mâini iar muşchii membrelor superioare şi inferioare erau deja foarte extenuaţi. Se accentuase dislocarea încheieturilor la mâini, picioare, umeri, coate şi respiraţia devenea din ce în ce mai dificilă, deoarece necesita ridicarea în permanenţă a coşului pieptului. După câteva minute de la crucificare Isus devenise deja dispneeic, adică nu mai respira uşor.

 

17. Mişcările în sus şi în jos pe cruce pentru a putea respira, provocau dureri groaznice în încheieturi, picioare, şi în coatele şi umerii dislocaţi.

 

18. Mişcările începuseră să scadă din momentul în care Isus devenise tot mai extenuat, dar teroarea morţii iminente prin asfixiere îl forţau să se chinuie să respire mai departe.

 

19. Muşchii inferiori provocau nişte junghiuri groaznice de la efortul de se împinge pe picioare ca să îşi ridice corpul pentru a putea expira din poziţia anatomică compromisă.

 

20. Durerea din cei doi nervi mediani străpunşi din încheieturi, exploda la fiecare mişcare.

 

21.Isus era acoperit de sânge şi transpiraţie.

 

22. Sângele era un rezultat al biciuirilor care aproape i-au provocat moartea iar transpiraţia era cauzată de eforturile groaznice de a respira prin plămâni. Pe lângă aceasta era şi complet dezbrăcat iar conducătorii Iudeilor, mulţimile şi tâlhării pe o parte şi pe cealaltă a crucii îl înjurau, îl batjocoreau şi râdeau de El. Mama lui Isus era şi ea acolo şi trebuia să îndure toate acestea.

 

23.Din punct de vedere fiziologic corpul lui Isus trecea printr-o serie de evenimente catastrofale şi mortale.

 

24. Pentru că Isus nu putea să îşi menţină o ventilaţie corectă a plămânilor, se afla acum într-o stare de insuficienţă respiratorie. (hipoventilaţie)

 

25. Nivelul de oxigen începea să scadă şi a apărut hipoxia (nivel scăzut de oxigen în sânge). Pe lângă aceasta din cauza respiraţiei restricţionate de mişcare dioxidul de carbon din sânge începea să crească, tulburare cunoscută şi sub denumirea de Hypercapnia.

 

26.Creşterea nivelului de CO2 îi stimula inima să bată mai repede pentru a creşte transfuzia de oxigen şi înlăturarea CO2-ului.

 

27. Centrul respirator din creierul lui Isus trimitea mesaje urgente către plămâni să respire mai rapid şi Isus a început mai apoi să gâfâie.

 

28. Reflexele fiziologice ale lui Iisus îl îndemnau să respire mai adânc şi în mod involuntar se mişca mai repede pe cruce, în ciuda durerilor groaznice.

 

29. Din cauza crucificării şi a oboselii, nu mai era în stare să producă oxigen, pentru corpul Său.

 

30. Hipoxia (prea puţin oxigen) şi Hypercania (prea mult CO2) au cauzat ca inima să bată din ce în ce mai tare, astfel că Isus a intrat în tahicardie.

 

31. Inima lui Isus bătea tot mai tare, pulsul Său măsura probabil 220 de bătăi pe minut.

 

32. Isus nu băuse nimic în ultimele 15 ore, de la ora 6 după-masa din ziua precedentă. Isus îndurase şi o biciuire care era să îi fie fatală.

 

33. Sângera din tot corpul de la biciuire, de la coroana de spini, de la cuiele din încheieturi, picioare şi mâini, de la bătăi şi căzături.

 

34. Isus era foarte dehidratat şi tensiunea îi scăzuse în mod alarmant.

 

35. Tensiunea Sa măsura probabil 80/50.

 

36. Şocul de gradul I a fost Hypovolaemia (volum scăzut de sânge), Tahicardie (bătaie a inimii excesiv de rapidă), Tachypnoea (rată rapidă a respiraţiei) şi Hiperhidroză (transpiraţie abundenţă).

 

37. Pe la amiază inima lui Isus începea să cedeze.

 

38. Plămânii lui Isus începeau să se umple cu edema pulmonară.

 

39. Isus se afla deja în insuficienţă cardiacă şi insuficienţă respiratorie.

 

40. Isus zicea “Mi-e sete”, deoarece corpul Său cerea lichide în mod disperat.

 

41. Isus se afla acum în nevoie urgentă de transfuzie de sânge şi plasmă pentru a mai putea fi slavat.

 

42. Isus nu mai putea respira şi se sufoca de moarte.

 

43. Plasma şi sângele se adunaseră deja în jurul inimii, stare numită Pericardie.

 

44. Acest fluid din jurul inimii a cauzat aşa numită Temponada Cardiacă, care nu mai permitea inimii să bată normal.

 

45. Datorită eforturilor fiziologice ale inimii şi a stării de Haemopericardie, Isus probabil a suferit de ruptură cardiacă. Aceasta este cauza morţii sale, cel mai probabil.

 

46. Pentru a încetini procesul morţii, soldaţii romani au pus o bucăţică de lemn pe cruce, ca un scăunel, care îi permitea lui Isus să îşi sprijine greutatea.

 

47. Efectul acesteia era ca un crucificat să reziste până la 9 zile pe cruce.

 

48. Când romanii voiau să accelereze moartea crucificatului, îi rupeau picioarele victimei, cauzând moartea prin sufocare într-un interval de doar câteva minute. Această procedură se numea Crucifragrum.

 

49. La ora trei după-masa Isus a rostit “Tetelastai”, însemnând “S-a terminat/S-a isprăvit”. În minutul acela şi-a dat duhul şi a murit.

 

50. Când soldaţii au venit la Isus să îi rupă picioarele, El era deja mort. Niciun os nu i-a fost rupt în conformitate cu profeţia din Scriptură.

 

51. Isus a murit prin crucificare, cea mai groaznică tortură inventată vreodată.

Sursă: http://www.edictum.ro/#!De-ce-este-crucificarea-cea-mai-groaznică-metodă-de-tortură-inventată/zaw36/57232a1f0cf269c350f3543c

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De ce este crucificarea cea mai groaznică metodă de tortură inventată?

  1. Excelenta prezentarea

    Apreciază

Comentariile sunt închise.