„Vreau ca Biserica şi comunitatea catolică să ştie cine sunt. Un preot homosexual, fericit şi mândru de propria identitate”.
Nu, nu este gluma vreunui blogger care s-a supărat pe catolici, sau a celor de la Academia Caţavencu. Sunt cuvintele lui Krzysztof Charamsa, un preot catolic ce zilele trecute a ieşit în public pentru a-şi declara identitatea sexuală, într-un amplu interviu publicat de Corriere dela Sera şi apoi într-o conferinţă de presă într-un restaurant din Roma, unde pe lângă afirmaţiile ce i-au şocat pe toţi, cu gesturi de tandreţe cum vezi doar la îndrăgostiţi, şi-a prezentat în public partenerul, cu care trăieşte de câţiva ani.
„Sunt dispus să plătesc consecinţele, dar este momentul ca Biserica să deschidă ochii faţă de credincioşii gay şi să înţeleagă că soluţia care este propusă pentru ei, abstinenţa totală pentru viaţa intimă, este inumană”, a spus Charamsa în conferinţa de presă.
Krzysztof Charamsa, un preot polonez de 43 de ani, nu este un preot oarecare. De 17 ani locuieşte în Roma, unde din anul 2003 (la doar 31 de ani) este membru în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, comisie ce are ca misiune tocmai apărarea doctrinei Bisericii. De asemenea este secretar al Comisiei Teologice Internaţionale de la Vatican şi profesor de teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană şi la Universitatea Pontificală Regina Apostolorum din Roma.
„Vreau să transmit Sinodului că dragostea homosexuală este o dragoste familială, de care are nevoie familia. Fiecare persoană, inclusiv gay, lesbiene sau transsexuali, au în inimă dorinţa de dragoste şi familiaritate. Fiecare persoană are dreptul la dragoste şi această dragoste trebuie să fie protejată de societate, de către legi. Dar în special trebuie să fie îngrijită de către Biserică”.
„Vreau să cer iertare pentru toţi aceşti ani în care am suferit în tăcere înaintea paranoiei, homofobiei, urii şi respingerii homosexualilor, pe care le-am trăit în sânul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, care este nucleul homofobiei în Biserică. Nu putem continua urând minorităţile sexuale, pentru că aşa urâm o parte a umanităţii”, a mai spus prelatul în faţa presei.
Deşi ştia de mult timp că avea tendinţe homosexuale, la început nu a dorit să o accepte, dar cu timpul a reuşit să treacă de la negarea acesteia, la fericirea de a fi gay, „graţie studiului, rugăciunii, dialogului cu Dumnezeu şi confruntării cu teologia, filosofia şi ştiinţa”. În concluzie, prelatul a precizat că deşi catechismul catolic consideră homosexualitatea ca pe o tendinţă „intrinsec dezordonată”, el – care cel puţin până acum a fost profesor de teologie la cea mai prestigioasă universitate pontificală – nu a găsit în Biblie nici o pagină care să vorbească de homosexualitate. 
Declaraţiile şi gesturile preotului catolic au produs un impact de nebănuit, nu doar prin conţinutul acestora ci şi prin momentul în care au fost făcute: tocmai în preajma deschiderii Sinodului Episcopilor dedicat Familiei, care are loc în aceste zile la Vatican. Momentul a fost bine calculat cu scopul de a produce impact în ochii opiniei publice şi se pare că obiectivul a fost atins. Numele lui Krzysztof Charamsa pus pe Google, în acest moment, dă 1 720 000 rezultate. Prin comparaţie, Federico Lombardi are 1 960 000 rezultate, dar să nu uităm că acesta este purtătorul de cuvânt de la Vatican de 9 ani, Justin Welby, capul Bisericii Anglicane – 533 000 rezultate şi Patriarhul Daniel – 413 000 rezultate. De asemenea un video publicat pe Youtube (în lb. poloneză) a fost vizualizat de 360 803 ori în doar 5 zile.
Evenimentul a fost preluat de presă, fiind puternic mediatizat, majoritatea tabloidelor fiind în favoarea prelatului, comentând în termeni foarte expresivi „curajul” preotului, şi indignarea Vaticanului. Iată câteva titluri şi câteva fragmente din presa internaţională:
El Pais (Spania) – „Nici în cele mai urâte coşmaruri, ierarhia Bisericii nu şi-ar fi putut imagina un titlu în presă precum acesta: „Un prelat de la Vatican îşi declară homosexualitatea prezentându-şi concubinul în public, tocmai în ajunul inaugurării Sinodului Episcopilor dedicat Familiei. Declaraţia categorică a monseniorului Charamsa, îl confruntă pe Papa Francisc în particular şi pe Biserica Catolică în general, la o realitate pe care continuă să se încăpăţâneze să nu o vadă. Departe de a se da bătut, monseniorul Charamsa a răspuns expulzării, anunţată de Federico Lombardi, prin prezentarea în societate a partenerului său şi încurajând să-i continue exemplul pe „atâţia preoţi homosexuali care nu au curajul de a ieşi din anonimat”, acuzând Vaticanul de homofobie.
BBC Mundo – „Vroia să provoace un scandal şi a reuşit. Krzysztof Charamsa a devenit primul preot care lucrează la Vatican care şi-a declarat public homosexualitatea”. A făcut acest lucru în momentul cel mai critic: în ajunul Sinodului Familiei în care prelaţi din toată lumea vor dezbate teme precum tratamentul ce va fi aplicat divorţaţilor şi homosexualilor. Cuvintele lui Charamsa au căzut ca o bombă peste Vatican, al cărui purtător de cuvânt, le-a calificat de „iresponsabile”, care au căutat „să supună adunarea sinodală la o presiune mediatică nejustificată”
The Telegraph – „Deschiderea Sinudului a fost eclipsată de anunţul de sâmbătă al preotului polonez şi teolog la Vatican”. Krzysztof Charamsa, care trăia într-o relaţie homosexuală, se pregăteşte pentru a deveni un apărător a minorităţilor sexuale şi a familiilor acestora care au suferit în tăcere. Vatican a reacţionat cu furie, numind anunţul preotului ca pe o decizie „gravă şi iresponsabilă”, programată pentru a aduce presiune mediatică inutilă şi tensiune în ansamblul sinodului.
Washington Times – „Vaticanul a concediat un preot care a afirmat cu mândrie că este gay”. În conferinţa de presă, Charamsa a spus că a dorit să facă „mult zgomot pentru binele Bisericii şi să aplice o bună presiune creştină” pentru ca Sinodul să nu-i uite pe homosexuali.
Huffington Post (secţiunea în italiană) – „Declaraţia monseniorului Charamsa provoacă cutremur la Vatican, în deschiderea lucrărilor sinodale privind familia. Biserica Catolică jenată profund”. El deja are pregătită o a doua viaţă, ce va surprinde ierarhia de la Vatican: „vrea să fie avocat al familiilor homosexuale, cu inimile lor, copiii lor şi cu toată suferinţa îndurată”.
El Mundo (Spania) – „Cine este prelatul care a făcut să tremure Vaticanul”?Recent, preotul a publicat un decalog în revista poloneză Wyborczej intitulat: „Un nou manifest de eliberare”, în care printre altele, cere Bisericii Catolice să-şi ceară iertare pentru „abandonul, tăcerea, persecuţia şi crimele împotriva homosexualilor; revizuirea textelor biblice privitoare la homosexualitate;şi abolirea interdicţiei aprobate de Papa Benedict XIV, care împiedică ordinarea preoţilor gay. De asemenea reclamă o revizuire a Catechismului şi anularea documentelor Bisericii care stigmatizează persoanele homosexuale, în particular a celor ce provin de la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, moştenitoarea Sfintei Inchiziţii. 
…………………………………………………………………………………………
Este de ajuns să citim afirmaţiile acestui fost preot, infiltrat chiar în inima Bisericii Catolice, fără a mai face alte comentarii. Citind Romani cap 1, mi-am dat seama câtă dreptate avea apostolul Pavel când spunea: S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. (…). Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. (Romani 1:22-27). (…) Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:32)
În ultimii ani, în special anul trecut şi anul acesta am văzut cum „furtuna homosexuală” a cucerit redute care se credeau invincibile. Acum am văzut cum a lovit din plin tocmai Vaticanul şi aceasta pe fondul unei imagini pozitive a instituţiei pontificale, obţinute prin efort şi consecvenţă de către actualul papă. Care va fi oare următoarea redută? Vor fi oare bisericile evanghelice? Este foarte posibil, dar întrebarea mea este: suntem noi la locurile noastre? Întotdeauna inamicul a avut câştig de cauză când celălalt a fost luat prin surprindere. Cred că este vremea să terminăm odată pentru totdeauna cu pălăvrăgeala noastră privind unele mărunţişuri doctrinare şi confesionale, cu cine trebuie să ne conducă sau nu, şi alte nimicuri de genul acesta. Trebuie să ne unim forţele pentru a apăra dreapta credinţă. Cât de actuale sunt cuvintele apostolului Iuda: Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. (Iuda 1:3). Lupta este reală, Biserica este sub asediu şi este nevoie de luptători curajoşi. Vrei să fii unul dintre ei?

(Sursa: bendraghici.com)