Atâta timp cât românului îi merge mintea la prostii, România e o ţară fără hotare. (Victor Martin)

Mare e grădina Domnului!, spun românii când văd ceva ieșit din comun, greșit sau anormal. Așa suntem noi când vine vorba de oameni ciudați si răi. Îi băgăm pe toți în grădina lui Dumnezeu. Îl băgăm pe țăranu’ cu maserati, care ne și explică cum Dumnezeu l-a făcut să fie un om prosper, și le băgăm pe toate cele neastâmpărate, doar, doar, gândindu-ne că vom crea un “Eden” al plăcerilor noastre, din care Dumnezeu să lipsească.

O grădină unde totul este artificial. Ochi, nas, buze, urechi…inclusiv relațiile dintre noi oamenii. O grădină cu “Mazăre” și cu tot felul de parade unde “Evele” se cred mereu la plajă.

O grădină unde urmașii lui Adam stau tolăniți, urmărind cu ochii bulbucați la ,,teve,, dialogul dintre șarpele Capatos și fiicele poporului.

Când m-am întors la Domnul, m-a sunat un ziarist și m-a întrebat dacă este adevărat că am intrat într-o sectă, că nu mai mănânc carne de porc și că nu mă mai uit la televizor. L-am lămurit repede în ce privește secta, apoi i-am propus să mă invite la o ceafă de porc, după care i-am explicat ce am auzit la un predicator care spunea că televizorul are aproape același rol ca mașina de spălat. Una spală haine, iar celălalt, creiere.

Cât despre creiere spălate, mai am ceva de spus. Am citit (din greșeală) pe internet că România ar fi noul Ierusalim, noul Canaan, noul Eden. Wow!

Ce Eden frate?!, că noi nu mai avem nici măcar rușinea să ne ascundem păcatele. De fapt nici nu mai avem unde, că am defrișat toate pădurile.

Mă tem că bunul Dumnezeu ne privește ca pe Sodoma și Gomora și noi trăim somnul cel de moarte. Confundăm întunericul cu lumina și spunem răului bine și binelui rău. Petre Țuțea a spus că a făcut treisprezece ani de închisoare pentru un popor de idioți. Poate o fi așa, dacă nu ne trezim.

România nu este altceva decât un staul cu oi, mioare și mielușei neastâmpărați, în fruntea căruia stau preoții cu crucea în mână, dar fără de Dumnezeu.

Unde ți-e mioară,
Portul de fecioară?
Visul de copilă,
Inima umilă?

Unde ți-e noblețea?
Dragostea, blândețea?…
Te-ai lăsat târâtă
Și batjocorită,
Cu speranța moartă
Te-ai pierdut la poartă.

Iat-un glas răsună,
Este vestea bună,
Care azi te scapă.
Sufletul ți-adapă,
De păcat te spală.
Vino cu sfială
Să-ți cunoști Păstorul,
Domn, Mântuitorul,
Cel ce te iubește
Și te prețuiește.
Vino azi, mioară…
Românie, țară.
Scoală sus din moarte,
Dintre pietre sparte
Și păstreaz-onoarea,
Dragostea, valoarea
Și credință vie,
Până-n cer să-ți fie!

La mulți ani, România!

Alin Jivan