Allah -un-raspuns-crestin-pozitionare-si-intentie…

20140611-072608-26768240.jpg

Numeroase referințe la cartea lui Miroslav Volf, Allah: A Christian Response [Allah: Un răspuns creștin] a creat o furtună pe internet, cu atacuri la persoana unuia sau altuia, ca să nu zic a autorului. Necazul este că puțini români au citit cartea pentru că nu este tradusă în română. Unii care pretind să o fi citit, din cât am văzut eu, fie nu au înțeles-o fie au distorsionat conținutul ei, atribuind autorului unele intenții care denaturează total ceea ce afirmă autorul că vrea să facă.
Acceptând că subiectul este controversat, autorul ne face un serviciu. Din start declară unde se poziționează și ce urmărește. Simplu, clar, în opt puncte. Nu afirm că este corect în ce spune, dar afirm că dacă vrem să fim onești, trebuie să le considerăm.
Mai mult, autorul identifică zece teze relevante la subiect, care reprezintă poziția sa. Pe drept cuvânt acestea ar putea fi numite „hot potatoes” (cartofi fierbinți care trebuie scoși din foc – cu mâna cui?). Bune sau rele, ele sunt clar afirmate, și autorul își pune mâna în foc, să le abordeze.
Cred că am început prea multe teme pe acest blog, despre care vreau să mai scriu în viitor, ca să mai încep una în plus. Totuși, pentru a asista cititorii blogului traduc aici cele opt puncte care declară intenția și poziția autorului. Cei ce vor să le conteste, ar trebui să meargă prin carte și să spună unde se abate de la ele. Cât despre cele zece teze, cred că ar fi interesant să le luăm una câte una și să le disecăm. Chiar și la nivel popular – până la urmă, războaiele religioase sunt cauzate mai mult de expresiile populare a religiei nu de cele elevate. Ca să nu mai zic că, baptist fiind, cred că fiecare are un cuvânt de spus pe drumul spre cunoaștere. Adevărat, nu odată punem râvna înaintea priceperii, dar iscatul multei vorbării pe calea către o înțelegere comună are un antecedent biblic.
Nu știu dacă voi avea timp, dar aș vrea să iau cele zece teze, una câte una, ca subiect de discuție. Dacă aș găsi timp, aș traduce câte o teză ca să avem în față exact ce spune Volf. Apoi, aș încerca să exprim și să justific o poziție personală vizavi de teza lui. După care, desigur, așteptăm să curgă pietrele :). Decent, respectuos, cu identitatea revelată, și cu un pic de muncă în ceea ce spunem. Visuri! A fost un vis și când am început acest blog că mi-am propus să scriu în fiecare zi câte puțin, în pauza de prânz. Și totuși, am ajuns la concluzia că dacă vreau să nu devin total tâmp, am nevoie de o pauză de prânz! Cea de astăzi, s-a dus :).
Deci, deocamdată, traduc cele opt puncte declarative de intenție și poziționare a lui Volf:
1. Scriu [această carte] de pe poziția unui creștin convins, care adoptă creștinismul în expresia lui clasică, incluzând doctrinele Sfintei Treimi, întruparea, justificarea prin credință, și așa mai departe. Consider că acestea fac parte din tradiția normativă a creștinismului în care mă încadrez cu bucurie. Ofer aici o perspectivă creștină, un răspuns creștin privind Dumnezeul Coranului.
2. Scriu în calitate de creștin, pentru creștini [sublinierea autorului]. Nu scriu dintr-o poziție neutră, sau dintr-un punct de vedere oarecum suspendat deasupra creștinismului și islamului – aș fi nesincer să încerc așa ceva. Nici nu scriu pentru musulmani, să le spun ce să creadă și cum să își conducă viețile. Aceasta ar fi arogant.
3. Scriu în calitate de creștin, dar scriu în prezența musulmanilor. Ei sunt bineveniți să privească peste umăr la ce scriu, și sunt interesat să aflu cu ce sunt de acord și cu ce nu, sau unde cred că îi înțeleg corect sau greșit. Până la urmă, aceasta este o carte despre Dumnezeul lor, despre credințele și practicile lor, și despre viața lor așa cum și-o imaginează creștinii.
4. Scriu pentru creștini, dar în același timp, cartea este o invitație deschisă pentru musulmani să gândească împreună cu mine, și dacă găsesc potrivit, să își reexamineze pozițiile lor față de Dumnezeul lui Isus Cristos, în lumina a ceea ce am scris.
5. Sunt multe feluri de musulmani în lume astăzi, după cum sunt multe feluri de creștini. Și după cum încerc să scriu din perspectiva a ceea ce cred că este creștinismul clasic [„normative mainstream” of Christianity], tot astfel încerc să scriu despre islamul clasic [„normative mainstream” of Islam]. Pentru mine, în acest context, musulmanul „paradigmatic” este marele gânditor islamic, cu o influență imensă Abu Hamid al-Ghazali (1056-1111), și nu, de exemplu, Sayyd Qutb (1906-66), reprezentantul cel mai popular al islamismului radical.
6. Scriind despre islam și musulmani, încerc să fiu atât credincios adevărului cât și generos. A iubi aproapele ca pe mine însumi înseamnă să vorbesc frumos despre el, așa cum aș vrea să vorbească și el despre mine.
7. Cu excepția unor referințe tangențiale, nu mă angajez în discuția cu iudaismul – tradiția religioasă prin care a venit în lume darul credinței într-un singur Dumnezeu. Evreii și creștinii au un set diferit de vederi (deși nu fără suprapuneri) când este vorba despre identitatea lui Dumnezeu și cum să trăim împreună într-o singură lume, față de cum se raportează musulmanii la creștini. Discuția privind iudaismul și creștinismul necesită o altă carte.
8. Scopul acestei cărți este exploreze felul în care convingerile creștine și musulmane despre Dumnezeu influențează abilitatea creștinilor și musulmanilor să trăiască bine împreună, într-o singură lume. Aceasta este o carte despre Dumnezeu și lumea aceasta [sublinierea autorului], nu o carte despre Dumnezeu și veacul viitor – este o carte despre relevanța socială a cunoașterii de Dumnezeu, nu despre cunoașterea de Dumnezeu mântuitoare. Problema mântuirii și a destinului veșnic le las la o parte. Ca să folosesc termeni tehnici, această carte nu este o carte de soteriologie ci una de teologie politică.
Deci, acestea este poziționarea lui Volf, bună sau rea. Dacă nu cunoaștem unele aspecte (ca de exemplu punctul 5), poate nu ar trebui să ne aruncăm în foc până nu le înțelegem. Oricum, preocuparea principală este cum să trăim împreună, creștini și musulmani, într-o lume care se globalizează și nu ne mai putem evita unii pe alții. Ideea principală nu este de a crea o singură religie, ci de a crea o societate în care în mod democratic fiecare își poate trăi credința în Dumnezeu liber, și se poate angaja în viața publică din perspectiva credinței lui. Acesta este motivul pentru care cartea nu este în primul rând o carte despre religie ci una de teologie politică.

(Sursa:
http://chibzuieli.wordpress.com/2014/06/10/allah-un-raspuns-crestin-pozitionare-si-intentie/ )

Acest articol a fost publicat în evenimente și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.