Mesajele transmise liderilor adunați la Șelimbăr, Sibiu au dezbătut această temă actuală, necesară și mai ales provocatoare a UCENICIEI BIBLICE. Iată câteva spicuiri din conferință ce mi-au rămas în inimă:
Conform DEX-ului Ucenicia este: „însușirea unei meserii sau a cunoștințelor dintr-un domeniu de activitate sub îndrumarea unui meșter. Formarea, instruirea cuiva într-un anumit domeniu. Un sistem de antrenare unei noi generații de practicanți ale unor deprinderi”
Scriptura arată că procesul de învățare și păzire a Legii, în Vechiul Testament se desfășura în diferite contexte formative:
1. În familie.
Părinți erau responsabili să-și învețe copiii să păzească poruncile Domnului. Ei supravegheau însușirea învățăturilor și practicilor, corectarea și transmiterea lor din generație în generație (Gen. 4:3-4)
2. În comunitate:
a. De la om la om
-Moise -Iosua (Ex. 17:8-16)
-Eli-Samuel (1Sam.2:18-19)
-Ilie-Elisei (1Împ.19:16-21)
b. În școli:
-Școala proroocilor (Elisei- fii proroocilor: 2Împ.4:38-44)
Ucenicia era un proces început în familie și continuat pe toată durata vieții cu scopul de a dezvolta omul după chipul lui Dumnezeu.
În Noul Testament contextul de ucenicie era prin excelență unul relațional și transparent:
-ucenicii trebuiau să se vadă unul pe altul ca parte a aceleași familii.
-trebuiau să se slujească, nu să stăpânească unii peste alți.
Procesul de ucenicie era HRISTOCENTRIC, HOLISTIC și TRANSFORMATOR.

Doamne ajută!