Se spune că un om a căzut într-un râu, sărmanul nu știa să înoate, câțiva săteni au văzut și au aruncat o frânghie de salvare. Omul s-a uitat la frânghie, i s-a părut că e subțire…

Lângă el a apărut o buturugă mare, de care sărmanul om s-a agățat, din păcate, buturuga a intrat într-un vârtej și omul a murit!

Frânghia subțire avea legătură cu malul și era șansa de salvare, buturuga părea puternică, dar l-a dus la moarte….

Această întâmplare dezvăluie un adevăr spiritual, profund lupta pe care o ducem zi de zi cu necredința, vrem să fim salvați dar avem nevoie de certitudini și ne agățăm de tot ceea ce pare puternic.

Biserica de azi se confruntă mai mult ca oricând cu spiritul de INDEPENDENȚĂ, cu INDIFERENȚA față de dragostea lui Dumnezeu, cu IDOLATRIA…

Toate aceste stări generează necredință ce aduce la moartea sufletului.

-Necredința este păcatul, care apare și se manifestă în absența lui Dumnezeu (Ev. 3:12)

-este păcatul trăirii prin vedere (2Cor. 4:8)

-este un refuz, o respingere a harului lui Dumnezeu (Mar. 11:31)

-este o stare a inimii de neacceptare a Cuvântului (Ezech. 6:9)

-este o trăire fără Dumnezeu (Gal. 2:20)

Doamne ajută necredinței mele!

Cu dragoste,

Ciprian Bârsan